Actorul Marin Moraru a murit

Marin Moraru era internat la Spitalul Elias de pe 10 august. „Pacientul a decedat astăzi la ora 17.30, în urma unei suferințe grele și necruțătoare”, a declarat Daniela Safta, director medical al Spitalului Elias, pentru Mediafax..

În unul din ultimele intreviuri acordate, Marin Moraru critica felul în care se fac filmele acum, care nu există fără înjurături. „Cu beep-uri d-astea de nu te mai saturi de ele. „”te-n gură, ‘te-n nară, ‘te-n suflet” și alte lumânări… Asta este oribil, așa ceva nu se poate! Ei cred că sunt „reali”, că sunt normali, că asta-i realitatea. Cum pot eu să mă duc să fac așa ceva? Cum pot eu să deschid gura să zic „”te-n nară”? Spune-mi și mie. Toate filmele românești fără asta nu există. D-asta nu mă duc la film. Nu se poate așa ceva…”, spunea Marin Moraru într-un interviu pentru Adevărul.

Vezi mai jos momentul dintr-un interviu în care Marin Moraru plânge când vorbește despre cum s-a interzis piesa de teatru „Furtuna”, a lui Shakespeare, în care el trebuia să interpreteze rolul lui Caliban. „Descoperisem niște lucruri extarordinare acolo. Ar fi fost cel mai mare spectacol al meu”, a spus Marin Moraru în lacrimi.

Actorul Marin Moraru s-a născut pe 31 ianuarie 1937, în București, într-o familie modestă.

A dat examen la Politehnică, dar a fugit la cursuri la Institutul de Teatru. N-a reușit „din prima”, dar a fost admis ca „audient” și a absolvit Institutul în 1961, la clasa Dinei Cocea. Rolul său de diplomă a fost Agamiță Dandanache din « O scrisoare pierdută » de I. L. Caragiale. Actorul nu a regretat alegerea. „Aș fi fost un inginer constructor handicapat …la sufletul meu”, mărturisea actorul într-un interviu din 2010 acordat pentru Gândul.

După absolvirea Institutului de Artă Teatrală și Cinematografică „I. L. Caragiale” în 1961, sub îndrumarea lui Dinu Cocea, Marin Moraru a jucat pe scena Teatrului Tineretului timp de trei ani, apoi la Teatrul de Comedie și la Bulandra.

Cariera în film și-a început-o în 1966, cu „Haiducii”, alături de Ion Besoiu, Toma Caragiu, Amza Pellea și Colea Răutu. Actorul a devenit foarte popular în România anilor ’70 și ’80, când a avut roluri importante în filme regizate de Manole Marcus („Actorul și sălbaticii”), Dan Pița („Concurs”, „Faleze de nisip”, „Filip cel bun”), Mircea Drăgan („Chirița în Iași”) sau Horea Popescu („Cuibul de viespi”).

Din 1971, Marin Moraru a jucat pe scena Teatrului Național din București, având în paralel roluri în peste 20 de filme.

Timp de șase ani, a predat actoria la IATC, carieră pe care a abandonat-o în 1980 pentru a se dedica în totalitate celei de la TNB – unde din 2002 este societar de onoare – și de pe marele ecran.

În 2002, Marin Moraru a apărut, alături de Mathieu Kassovitz, Marcel Iureș și Horațiu Mălăele în producția lui Costa Gavras, „Amen”, care a intrat în competiția pentru Ursul de Aur la Berlin și a câștigat premiul César pentru scenariu. În 2009, actorul a fost recompensat cu Premiul Gopo pentru întreaga carieră, primind astfel recunoașterea industriei cinematografice din România.

Marin Moraru a primit mai multe distincții pentru întreaga activitate și a ajucat în zeci de piese de teatru și filme celebre. Actorul nu mai juca de un an de zile pe scena de teatru.

În iunie 2012, actorul a primit o stea pe Aleea Celebrităților din București. Acesta a primit și premiul de excelență la cea de-a XIV-a ediție a Festivalului Internațional de Film Transilvania (TIFF) din 2015.

Actorul a jucat în 24 de lungmetraje.

Printre filmele memorabile în care a jucat Marin Moraru se numără: , „Ringul”, regia Sergiu Nicolaescu, 1983, „Concurs”, regia Dan Pița, 1982, „Faleze de nisip”, regia Dan Pița, 1982, „Iarna bărbaților”, regia Mircea Moldovan, 1977, „Tufă de Veneția”, regia Petre Bokor, 1977, „Operațiunea Monstrul”, regia Manole Marcus, 1976, în care a jucat alături de Toma Caragiu, „Toamna bobocilor”, regia Mircea Moldovan, 1975, „Actorul și sălbaticii”, regia Manole Marcus, 1974, „Filip cel Bun”, regia Dan Pița, 1974, „Un comisar acuză”, regia Sergiu Nicolaescu, 1974 sau „Haiducii”, regia Dinu Cocea, 1965.

Comedia lui Victor Ion Popa „Take, Ianke și Cadâr” montată la TNB a fost unul dintre spectacolele în care triada Marin Moraru, Gheorghe Dinică și Radu Beligan a realizat roluri memorabile, de mare clasă. Cei trei monștri sacri ai teatrului românesc – Radu Beligan, Marin Moraru, Gheorghe Dinică – au jucat spectacolul timp de stagiuni succesive, cu sălile pline.

Printre cele mai cunoscute roluri ale lui Moraru la TNB se numără: Doctorul – „Egoistul” de Jean Anouilh, regia Radu Beligan, (din 2006), Ștefănescu – „Ultima oră” de Mihail Sebastian, regia Anca Ovanez Doroșenco, 2003, Popa Prună – „Crimă pentru pământ” după Dinu Săraru, regia Grigore Gonța, 2002, Take – „Take, Ianke și Cadîr” de Victor Ioan Popa, regia Grigore Gonța, 2001, Kostiliov – „Azilul de noapte” de Maxim Gorki, regia Ion Cojar, 1998, Estragon – „Așteptându-l pe Godot” de Samuel Beckett, regia Grigore Gonța, 1980, Tache Farfuridi – „O scrisoare pierdută” de I.L. Caragiale, regia Radu Beligan, 1979, Max – „Generoasa Fundație” de Antonio Buero Vallejo, regia Horea Popescu, 1978, Ianache Duduleanu – „Gaițele” de Alexandru Kirițescu, regia Horea Popescu, 1977, Cezar Rapf – „Romulus cel Mare” de Friedrich Dürrenmatt, regia Sanda Manu, 1977.

Un alt rol notabil al lui Moraru a fost cel al lui Diderot – „Nepotul lui Rameau” de Denis Diderot, regia David Esrig, spectacol montat la Teatrul Lucia Sturdza Bulandra din București.

La Teatrul Odeon jucat între 1998 – 1999, un rol de menționat în care a jucat actorul fiind cel a lui Titircă din comedia „O noapte furtunoasă” de I.L. Caragiale, regia Mihai Măniuțiu.

Actorul a fost căsătorit timp de aproape cinci decenii cu Lucia Popescu – Moraru, redactor muzical la postul public de radio.

„Fericirea nu există pentru că atunci când spui sunt feiricit, ai fost deja. Nu poți să pui mâna pe ea. Dacă ajungi să spui sunt fericit înseamnă că această constatare e trecută prin conștiința ta și e lăsată în urmă, fericirea care a fost, deci nu exitsă. Totul trece. Dumnezeu ne-a lăsat cu această pierdere, adică uităm. (…) Dacă îți propui să fii fericit, o bucățică de fericire ajunge. (…) Fericirea mea e munca.”, mărturisea actorul într-un interviu pentru emisiunea „Profesioniștii”.

Un om discret, o persoană retrasă și modestă, care își măsura cuvintele și acorda rar interviuri, oferind răspunsuri laconice, Marin Moraru afirma într-un interviu acordat pentru Gândul: „România nu mai e ce-a fost. Și-a pierdut din sensibilitate. Cunoștințele noastre erau îngrădite datorită relației politice în care trăiam. Și atunci viața noastră se desfășura în interiorul gardului. Odată deschisă poarta și dărâmat gardul am năvălit într-o lume liberă și n-am știut ce să facem cu libertatea noastră. Au apărut vulgarități – crezând că asta este normalul, au apărut alpiniști politici, au apărut hoți, finanțiști de groază.”

Familia actorului a făcut apel la discreție în acest momente triste.