Noul șef al Penitenciarelor: Sunt gândaci pentru că deținuții îi aduc cu ei

Director general interimar al ANP din 1 august, Marius Vulpe susține că sunt purtate negocieri cu parteneri norvegieni pentru ridicarea, cu fondurile acestora din urmă, de noi clădiri în actualele închisori din țară, acolo unde sunt identificate posibilități, șapte penitenciare fiind înscrise deja pe listă. Demersul vine ca soluție temporară la supraaglomerarea din închisori, în acest sens fiind începute identificările în teren.

În primul său interviu de când a preluat conducerea Administrației Naționale a Penitenciarelor, Marius Vulpe a vorbit, pentru agenția de presă MEDIAFAX, și despre lipsa de motivație a medicilor care ar trebui să vină să lucreze în sistemul penitenciar, în prezent fiind doar 139 de doctori la nu mai puțin de 30.000 de deținuți. De asemenea, șeful ANP consideră ca fiind o problemă și „migrația foarte mare” a deținuților, considerând-o, în unele situații, „cauza existenței insectelor” în celule.

Marius Vulpe consideră că nu sunt suficiente posibilitățile de lucru în închisoare și spune că sistemul „a avut o problemă” în cazul așa-zișilor deținuți-scriitori.

POLITICĂ Ambasadorul României în Austria, Emil Hurezeanu, REFUZĂ propunerea de a candida la Preşedinţie: „Nu port pălării mai mari decât îmi permite capul”

21:43

TRAGEDIE Un avion de mici dimensiuni, cu 10 persoane la bord, s-a PRĂBUȘIT peste mai multe magazine din centrul unui oraş turistic din Brazilia

21:16

Vă prezentăm integral interviu acordat de directorul general interimar al ANP agenției de presă MEDIAFAX:

Reporter: Ați fost pus în funcția de director în plin protest al deținuților, protest care a debutat la Penitenciarul Iași, pe care dumneavostră îl conduceați. În aceea perioadă, au fost voci care au spus că sunteți, citez, un personaj „controversat” și că deținuții de la Iași au reclamat purtare abuzivă din partea conducerii. Cum răspundeți la asta?

Marius Vulpe: Am fost numit în aceea perioadă, din fericire, am gestionat cât s-a putut de bine acel incident. Din nefericire, deținuții nu au motivat comportamentul abuziv, însă eu știu ce nemulțumiri aveau. Referitor la liberările condiționate din penitenciar. Acelea nu se datorează abuzurilor comisiei de acolo care de altfel sunt prezidate de către un magistrat, judecătorul de supraveghere. Nu este exclusiv la îndemâna unui director să hotărască dacă un deținut poate fi propus sau nu pentru liberare condiționată, pentru că nici nu hotărăște comisia din penitenciar, ci doar face o propunere, urmând ulterior două căi de atac în instanță. Controversa a mai venit de la faptul că am cerut, am impus reguli stricte în penitenciarul Iași și deținuții aveau nemulțumiri privind respectarea programului zilnic. Acesta nu era impus, este un program general național. Una dintre principalele lor nemulțumiri era supraaglomerarea din penitenciarul Iași, una reală. Nu pe toate spațiile de detenție, ci pe un pavilion care se cheamă A, de cazare, unde sunt circa 900 de deținuți, unde gradul de ocupare este de circa 300%. Aici le-am explicat de nenumărate ori deținuților că transferul din acel penitenciar nu este atributul exclusiv al penitenciarului Iași.

Reporter: Ce s-a greșit în modul în care a fost condusă instituția?

Marius Vulpe: Probabil că vă referiți la perioada anterioară venirii mele aici. Nu cred că este ceva greșit în ce privește Administrația Națională a Penitenciarelor pentru că aproape toate revendicările deținuților, nemulțumirile lor, sunt generate de insuficiența resurselor. Atât umane, ne referim aici la angajați, fie resurselor financiare care în ultimă instanță trebuiau să genereze condiții mai bune de detenție sau creerea de noi spații.Eu am văzut, după venirea în ANP, materialele întocmite, solicitările anterioare, planurile anterioare, care au creat noi spații de detenție, însă nu s-a reușit. Este un deficit foarte mare de locuri de detenție, asta generează cele mai mari probleme și nemulțumiri. Nu vreau să cataloghez eu dacă s-a greșit sau nu ceva. Doresc să preiau ce s-a făcut bun, demersurile să le promovăm către ordonatorul de credit, Ministerul de Finanțe, și să încercăm să ajungem acolo unde ar trebui cu condițiile de detenție.

Reporter: Care ar fi bugetul optim?

Marius Vulpe : În momentul de față, pentru buna funcționare a sistemului penitenciar, este unul optim. Însă, dacă luăm în calcul ultimii cinci ani, a plecat în 2012 de la circa 832.000.000 de lei, astăzi el este de 1.269.000.000 de lei, doar din subvenție pentru că bugetul penitenciarelor este cuprins din două componente, are două surse- subvenția de la stat și veniturile proprii. Nu este îndestulător. Solicitarea anterioară a fost de de 1.310.000.000. Aici punem în calcul doar buna funcționare, mentenanța penitenciarelor, neluând în calcul investițiile. Asta ar însemna să facem noi locuri de deținere. La ora actuală este vorba de circa 9.000 de locuri necesare.

Reporter: Pe ce se duc cei mai mulți dintre acești bani? Ne puteți da procente?

Marius Vulpe : Primul titlu este titlu privind cheltuielile de personal, aici însemnând salarizarea și toate celelalte drepturi ale personalului. Nu am cifra acum în față, dar reprezintă circa 70% din bugetul instituției. Restul cheltuielilor se duc pe bunuri și servicii, tot ce ține de buna funcționare a penitenciarelor- hrana deținuților, curentul, transportul deținuților, transportul angajaților în misiuni, echipamentul deținuților, toate celelalte activități educative derulate cu ei, medicamentele, apa, canalizarea, îmbăierea, toate celalalte necesare unei bune funcționări a oricărei instituții.

Reporter: Din punctul de vedere al omului care lucrează pe funcție de conducere, de zece ani în ANP, care ar fi suma corectă?

Marius Vulpe: E greu să avansez acum o sumă corectă pentru că activitatea în sistemul penitenciar este una vie. Ce este astăzi nevoie, mâine nu mai este. Un simplu exemplu, luând în discuție penitenciarul Iași, avem astăzi o nevoie de eliberare a acelor spații și asta înseamnă transferul unor deținuți, câteva sute (nu se poate întâmpla acest lucru pentru că nu pot celalalte penitenciare prelua). Lucrul asta înseamnă amenajarea altor spații în alte penitenciare, transferul a 100-150 de deținuți în alte penitenciare. Sunt costuri care astăzi pot fi, iar poimâne nu mai sunt valabile. Vom vedea dacă planul de dezvoltare a sistemului, impus de către Ministerul Justiției în urma memorandumului semnat de către premier, dacă se va aplica, va genera costuri substanțiale privind construirea de noi penitenciare și identificarea de noi spații pentru cazarea deținuților. De acolo pleacă toate problemele. Dacă deținuții ar fi cazați conform prevederilor legale românești, cu siguranță și celelalte nemulțumiri ale lor ar fi mult reduse.

Reporter: Este necesară schimbarea priorităților când vine vorba de repartiția acestor fonduri?

Marius Vulpe: Așa este creionat orice buget al oricărei instituții publice, se începe cu cheltuielile de personal. Nu prioritatea lor ci, pe de o parte, suplimentarea acestui buget cu destinație clară crearea de noi spații de detenție. Dar trebuie să privim și din punct de vedere funcțional dacă la ora actuală sistemul penitenciar este capabil să cheltuiască acești bani și să-i pună în operă. Construirea unui penitenciar poate dura 5, 6 sau 7 ani , depinzând de multe alte elemente- constructor, proiectant, execuție în construcții. Eu nu cred că prioritizarea ar trebui modificată, ci doar căpătarea unei cadențe și a unei experințe în construirea de noi penitenciare pentru că România nu are astăzi o experință în acest domeniu, știut fiind faptul că în 26 de ani de când am pășit în democrație s-au construit doar două penitenciare noi, la Arad și la Giurgiu.

Reporter: Care este situația personalului medical din sistemul penitenciar?

Marius Vulpe: Anul acesta este un an deosebit în sensul că, începând de anul trecut și anul în curs, foarte mulți angajați ai sistemului penitenciar au îndeplinit condițiile legale și s-au pensionat. Situația nu este una dramatică, dar foarte dificilă. Avem foarte multe locuri vacante, foarte mulți medici s-au pensionat, au părăsit așa cum părăsesc și sistemul public din România, au ales să lucreze în străinătate. La data la care vorbim, din 1.141 de posturi în sectorul medical sunt 704 ocupate și 437 vacante. Ministerul și Administrația au alocat fonduri și alte resurse pentru ocuparea acestor posturi, au fost scoase la concurs, dar din cele 704 doar 139 sunt cu medici, restul de 543 cu asistenți medicali și 22 alte specialități. Deficitul acesta se datorează nu numai plecării, ci și faptului că în ultimii cinci ani nu au fost scoase posturi la concurs. Pe de altă parte, este motivație scăzută a medicilor de a veni în sistemul penitenciar pentru că și riscurile sunt pe măsură. Una e să lucrezi într-o policlinică sau într-un spital privat sau într-un spital public unde faci gărzi și beneficiile salariale sunt pe măsură, alta este să lucrezi în penitenciar unde sunt și bolnavi psihic, deținuți violenți, deținuți cu grad sporit de risc, frustrați, nemulțumiți, oameni cu potențial violent.

Reporter: Cum vedeți rezolvarea?

Marius Vulpe: Sistemul penitenciar a avut două soluții până acum. Au fost posibilități de încheiere a unor protocoale sau a unor contracte de prestări servicii. S-au încheiat, dar la nivel local, fiecare unitate în funcție de posibilitate. Una este să fii penitenciar în București, cum este Jilava sau cum este Rahova, și există o ofertă de spitale sau policlinici sau cabinete individuale care pot presta servicii în penitenciar, alta este să fii la Poarta Albă, în mediul rural, unde nu știu câți medici ar veni la 25 -30 de kilometri de oraș să consulte deținuți. Asta a fost o soluție. Pe de altă parte, au fost încheiate contracte de prestări servicii cu cabinete medicale de medicină generală, pentru că sunt penitenciare care nu au niciun medic angajat. Ultima soluție identificată anul acesta a fost alocarea de resurse financiare și deblocarea posturilor. Din păcate, nu toate condițiile sunt atractive. Am dat un anunț, s-au prezentat foarte puțini medici, am repetat anunțul. Dar noi sperăm ca la finalul anului să crească substanțial procentul de încadrare și să găsim medici care să dorească să vină în sistem.

Reporter: Dar în cazul personalului socio-educativ?

Marius Vulpe: Aici stăm un pic mai bine. Au fost posibilități de trecere dintr-o funcție în alta în cadrul aceleași unități, am avut angajați care și-au completat studiile sau au venit cu studii superioare și au putut ocupa posturile. Am organizat concursuri în interiorul penitenciarului. Nu putem spune că stăm foarte bine. La începutul anului acest, erau încadrate în sectorul reintegrare 625 de posturi din 987 prevăzute. E clar că și aici e un deficit și atunci cel care suferă este tot deținutul care nu poate participa la activități educative așa cum ar trebui, care nu poate beneficia de consilieri, care nu poate beneficia de toate programele standardizate din penitenciar. Aici soluțiile au fost cam aceleași ca la partea medicală și cauzele tot cam la fel. Au fost blocate posturile, nu s-au putut încadra.

Reporter: Personalul este insuficient aici și datorită standardelor de personal impuse de conducere?

Marius Vulpe: Nu, standardele au fost impuse printr-un instrument creat anul trecut. Anul acesta sunt în reevaluare toate statele de organizare a penitenciarelor și lucrăm pe un astfel de standard să ajungem la penitenciarul ideal. Sigur, nu se va putea. Pe prezumțiile văzute, pe calculele deja existente, dar nefinalizate, ar însemna o nevoie de aproximativ încă 4.000 de angajați. E clar că nu vom ajunge la o asemenea cifră, dar acum statele de organizare ale sistemului prevăd undeva la 15.000 de posturi care niciodată nu au fost încadrate. Nu cred că asta este cauza principală, ci doar faptul că au fost blocate atâta timp posturile. Toate acestea se răsfrâng asupra calității actului profesional în ceea ce îi privește pe deținuți, principali beneficiari ai serviciilor noastre.

Reporter: Pune asta în pericol (deficitul din sectorul medical și din cel socio-educativ -n.r.) reintegrarea socială după liberare? Cum vedeți rezolvarea pe termen scurt?

Marius Vulpe: Într-o oarecare măsură, într-o mică măsură. Reintegrarea socială depinde și de societatea care îi primește după liberare. E mai puțin influențat de ce au trăit ei în penitenciar. Mi-e greu să cred că, dacă în penitenciar nu a beneficiat de servicii stomatologice, nu se va putea reintegra în societate. Mi-e greu să cred că nu se va putea reintegra în societate dacă nu a beneficiat de servicii medicale de o anumită specialitate. Dar, întradevăr, dacă am avea mai mulți specialiști cu siguranță l-ar ajuta, ar fi mai pregătit, s-ar putea apleca mai mult psihologii, asistenții sociali pe obișnuirea deținutului cu demersurile care trebuie să le facă atunci când iese din penitenciar. Din păcate, aproape toți deținuții se învață într-un soi de asistență socială în penitenciar. Atunci e greu când ieși în societate și nu ai absolut niciun venit, dacă nu ești sprijinit de familie sau de vreo instituție, e foarte greu să te reintegrezi, știm cu toții asta. Instituțiile știu ce au de făcut. Din păcate, aproape toate instituțiile colaboratoare suferă de același lucru, de resurse umane.

Reporter: Care sunt cauzele pentru condițiile igienico-sanitare dezastruoase din unele penitenciare? Se alocă fonduri suficiente pentru igienă? De ce în 2016 sunt penitenciare cu gândaci și șoareci în celulă? Care e rezolvarea propusă de dumneavoastră?

Marius Vulpe: Nu le-aș cataloga ca fiind dezastruoase. A evoluat foarte mult pe această linie. Ele nu sunt ce ar trebui să fie într-un loc comun, unde locuiesc oameni, în speță deținuți. Principala cauză e clar că este supraaglomerarea. Vă dau exemplu penitenciarul de la care vin. Într-o cameră în care locuiesc 26 de persoane, pe trei niveluri de cazare de paturi, e practic imposibil să ai o igienă impecabilă. Ține foarte mult nu doar de regulile impuse de penitenciar, nu doar de fondurile alocate, nu doar de materialele puse la dispoziție, ci și de disponibilitatea omului, de educația omului, de dorința de a-și igieniza spațiile. Eu vă spun, sunt spații în care nu există gândaci, în care nu există plojnițe. Atunci îți pui întrebarea – cum Dumnezeu într-o cameră este o igienă ca acasă și în alta nu. O a 3-a cauză – insuficiența fondurilor alocate de-a lungul timpului. Dar principalul este spațiul alocat. Dacă un deținut ar avea, așa cum se prevede, patru metri pătrați să locuiască cu siguranță i-ar încăpea toate bagajele, toate obiectele și bunurile. Și le-ar putea ordona, ar putea fi verificat și nu ar mai fi probleme pe această linie. Una dintre cauzele existenței acestor insecte este și faptul că deținuții se plimbă foarte mult între penitenciare. Există o migrație foarte mare, fie temeinică, alteori inventată. Duc cu ei aceste insecte. Oricât de bine ai igieniza un penitenciar, dacă îți vine un deținut cu astfel de insecte, care se înmulțesc foarte repede, pot contamina penitenciarul unde există o igienă mai bună.

Reporter: Au deținuții suficiente posibilități pentru a lucra după gratii?

Marius Vulpe: Nu, nu au suficiente posibilități, din două motive. Există munca în folosul penitenciarului unde sunt locuri limitate de muncă. Se spală, se calcă cu deținuți, se mătură, se prepară hrană, toate aceste servicii sunt asigurate cu deținuți. Cel puțin în penitenciarele mari unde sunt 1.500 de deținuți nu poți oferi mai mult de 150 de astfel de locuri. Munca plătită, care se prestează fie în penitenciar, fie în exteriorul penitenciarului, depinde foarte mult de contracte de prestări servicii pe care penitenciarul le poate încheia cu terți, cu firme. Aici nu depinde doar de director de penitenciar, ci și de zona în care este așezat. Una este să ai un penitenciar în zona de vest, alta este în est, în Vaslui, sau în sud, la Craiova, unde cererea de locuri de muncă este foarte redusă. Dar clar că există și abilitatea unor directori de a atrage forță de muncă, astfel de contracte pentru forța de muncă, mai bine față de alți directori. Depinde foarte mult și de categoria de deținuți pe care îi ai în custodie. Sunt penitenciare care au deținuți tineri, foarte mulți fără școală terminată, alte penitenciare au deținuți foarte bolnavi, foarte mulți și nu îi pot folosi la muncă. Mai sunt categorii de risc, de maximă siguranță, care nu pot fi scoși la muncă, sau necesită o forță de supraveghere foarte mare, foarte costisitoare, și atunci nu se justifică scoaterea la muncă.

Reporter: Vi se par corecte avantajele deținuților care muncesc? Aveți propuneri de modificare aici?

Marius Vulpe: Nu, mie mi se par corecte. Cei care muncesc pentru firme beneficiază de o cotă parte din banii care se câștigă, pe de altă parte de o reducere a pedepsei. Nu cred că ar trebui introduse beneficii mai multe, în plus ei fiind recompensați pentru astfel de activități în cadrul unei comisii din penitenciar, dacă au muncit bine și au dat rezultate bune. Eu cred că sunt îndestulătoare prevederile actuale privind recompensarea muncii în penitenciar.

Reporter: Ca om care a condus 10 ani un penitenciar important din țară, care a intrat în contact cu deținuții, are o persoană încarcerată toate condițiile astfel încât inspirația să fie atât de mare pentru a reuși o lucrare științifică în câteva ore? Cum vă explicați că se reușesc aceste performanțe? Ați propune o modificare aici?

Marius Vulpe: Nu cred că sunt toate condițiile, și nu în toate penitenciarele. Recunosc că nu cunosc toate penitenciarele, dar eu vă spun nu există condiții atât de bune încât un om să aibă inspirația să scrie o astfel de lucrare în așa scurt timp. Cu siguranță că am avut o problemă. Doamna ministru a exprimat public acest lucru. Clar că au fost reglementările nu tocmai atât de stricte. Sunt convins că la momentul emiterii, elaborării, acestor acte normative, decizii de director, ordine de ministru, ce au fost, nimeni nu s-a gândit la o așa avalanșă de lucrări științifice. Acum, așa cum știm, a fost aprobată de către Guvern o hotărâre care reglementează foarte strict acest domeniu. Eu zic că este o reglementare bună și va limita tendința de a scrie așa de multe lucrări. Vor beneficia cei care chiar scriu, pentru că sunt intelectuali în penitenciare și eu cred că pot scrie astfel de lucrări.

Reporter: Au fost cazuri, aflate și de presă, când persoane influente în spațiul public au reușit să-și impună condițiile și în spatele gratiilor, vedeți aici Cristian Borcea la Poarta Albă. Cum de se întâmplă asta? Sunt vulnerabili cei din personalul ANP?

Marius Vulpe: Nu cred că sunt vulnerabili în fața unor astfel de oameni ci doar, din dorința de a nu încălca drepturile deținuților, permit crearea unor condiții mai bune. Cred că este doar o insuficientă fermitate a unor angajați. Cred că nu ne vom mai întâlni cu astfel de conduite în sistemul penitenciar.

Reporter: Ați fost consultat, ca și director al Penitenciarului Iași, înainte ca strategia MJ pentru îmbunătățirea condițiilor să fie publicată? Cum vedeți dumneavoastră planul celor de la Mj? Ce ar trebui făcut pe termen scurt?

Marius Vulpe: Da, am fost consultați. Ne-a fost trimis de către minister acel plan în unități. Cred că poate fi îmbunătățit. Pe termen scurt trebuie continuată politica de creare de noi spații de cazare. Avem în plan, conducerea actuală a ANP, vizualizarea tuturor spațiilor de detenție din sistem. O să mergem în teritoriu. Cu siguranță, împreună cu directorii din penitenciare, vom identifica spații suplimentare ca să degajăm supraaglomerarea aceasta care generează cele mai mari nemulțumiri ale deținuților și cel mai mare disconfort al personalului. Pe de altă parte, suntem în negocieri privind fondurile europene, accesarea fondurilor norvegiene și ne dorim construirea în cel mai scurt timp, la începutul anului viitor. Dar deocamdată sunt doar discuții. Să vedem în ce măsură partenerii norvegieni parafează această întelegere. Am avut un grup de colegi care a mers, împreună cu specialiști din Ministerul de Interne, în Norvegia la o astfel de negociere pentre crearea în penitenciare a unor noi clădiri. În afara de amenajarea celor existente, cu cheltuieli minime, construirea de spații noi la standarde europene. Sunt mai multe penitenciare care au teren, au spațiu și care nu ar necesita atât de multe costuri ca în cazul construirii unui penitenciar nou. Sunt circa șase, șapte unități, care și-au exprimat dorința. Nu aș vrea să avansez nume de instituții pentru că decizia trebuie luată la nivelul Ministerului Justiției.

Reporter: Raluca Prună declara că nu exclude varianta amnistiei și grațierii, dacă în urma dezbaterii publice se va ajunge la concluzia că e o soluție în unele cazuri. Sunteți de acord cu asta?

Marius Vulpe: Îmbrățișez politicile ministeriale actuale și mi se pare o propunere bună. Orice demers, acceptat public, care degajează penitenciarele este benefic tuturor. Atât deținuților, cât și personalului.