Acest truism a încercat să-l transmită și președintele Iohannis, în discursul de astăzi de la Reuniunea Diplomației Române.
Firește că „politica externă și de securitate a României trebuie să fie una de consens național” și că „trebuie separată de competiția electorală și privită doar prin prisma intereselor României ca stat și ale cetățenilor noștri”.
Întrebarea e de ce simte nevoia să comunice asta acum, când ne așteptam că – dacă nimeni din Ministerul de Externe n-a făcut-o – se va referi la declarațiile ambasadorului american la Chișinău. „Spun asta pentru că am văzut în ultima vreme o lipsă de maturitate în raportarea la politica externă din partea unor politicieni – ce-i drept, nu mulți (referire străvezie la Traian Băsescu și Victor Ponta, fiindcă Tăriceanu e încă în exercițiu, n.m) – dar care au exercitat, unii dintre ei, cele mai înalte funcții în stat”.
Faptul că Președintele n-a catadicsit să informeze diplomația și opinia publică asupra faptului că s-a interesat personal și că declarațiile ambasadorului James Pettit nu reprezintă poziția Departamentul de Stat mă duce cu gândul la ce e mai neconstituțional.
Coroborând cu indicațiile nervoase pe care „mari analiști de politică externă” de sub pulpana Puterii le dădeau jurnaliștilor, în urmă cu două nopți, într-un talkshow (ciocu” mic, nu e momentul să puneți întrebări, nu e cazul să vă inflamați, n-are rost să supărăm partenerul strategic), nu pot decât să presupun că Președintele a fost informat despre proiectul statutului special pentru Transnistria, cu toate consecințele care decurg de aici.
Dacă așa stau lucrurile, rămâne de pus o singură întrebare: cine l-a mandatat să consimtă la un astfel de proiect? Poporul român prin reprezentanții săi cu siguranță nu.
Sursa foto: www.presidency.ro