Cea mai mare astfel de influență negativă vine chiar din partea noastră. Pentru mediu, noi, oamenii, suntem un pericol mai mare decât, să spunem, un asteroid. Un studiu recent, citat de Washington Post, arată că acțiunile nocive ale omului asupra mediului subacvatic nu afecteză în proporții egale toate speciile existente în mările și oceanele lumii. În prezent, cel mai mare pericol se manifestă asupra viețuitoarelor de mari dimensiuni în ceea ce privește mărimea și masa corporală.
Această situație reflectă înclinația pe care acțiunile omului o manifestă în ceea ce privește distrugerea „celor mai puternici” reprezentanți au unei populații, fie ea și cea marină.
„Ceea ce ne-a surprins a fost că nu am găsit un tipar comun între toate aceste episoade de dispariție a viețuitoarelor unui mediu. Ceea ce se întâmplă acum nu s-a mai întâmplat în trecut și, din această cauză între dezastrele ecologice nu se poate face o analogie”, a explicat geoscientologul Jonathan Payne, conducătorul studiului.
Cercetătorii au realizat acest studiu făcând o analiză statistică a 2.497 de grupuri diferite de viețuitoare marine și au ajuns la concluzia că o mărime mai mare a corpului acelei viețuitoare era asociată unui risc mai crescut de dispariție, cu toate că în trecut acest aspect nu a reprezentat un punct de referință.
În ultimii 66 de milioane de ani, s-au făcut doar mici și neînsemnate analogii între pericolul de dispariție și mărimea corpului viețuitoarei respective.
Studiul arată, totodată, că și în cazul viețuitoarelor terestre se aplică același șablon. Se știe că acțiunile oamenilor au condus la dispariția unor mamifere terestre foarte mari.
„Disparițiile din oceane sunt similare cu ceea ce oamenii au făcut animalelor tereste cu 50.000 de ani în urmă, când jumătate dintre mamiferele de mari dimensiuni de pe Pământ, cum ar fi mamuții, mastodoncții sau pisicile cu dinți de sabie. Rezultatul este acela că diversitatea ecosistemelor terestre a fost influențată negativ de aceste dispariții, pornind de la animale până la plante”, a explicat un alt profesor, Anthony Barnosky.
Problema cu dispariția marilor viețuitoare din mări și oceane este aceea că, odată ce ele nu mai există, toate acele specii care reprezentau „hrana” lor, se vor înmulți peste măsură și vor afecta în mod negativ întregu ecosistem din care fac parte.
Această distribuție inegală a riscului de dispariție în rândul viețuitoarelor este cu atât mai interesantă cu cât ne-am aștepta ca schimbările climatice să afecteze în mod egal toate speciile, indiferent de caracteristicile lor particulare.
Studiul atrage odată în plus atenția asupra comportamentelor nocive ale omului care afectează viața tuturor viețuitoarelor, fie că acestea trăiesc în ape sau pe uscat. Una dintre acțiunile omului care poate fi stopată rapid este braconajul.