Americanii n-au pe cine alege

E de-a dreptul înfricoșător că un popor de 320 de milioane n-a putut să dea doi candidați credibili la președinție.

Am avut, față în față, un produs-surogat al establishment-ului (Hillary Clinton) și un produs al propriilor gărgăuni (Donald Trump).

Urmărind campania, mă așteptam ca nivelul dezbaterii să fie scăzut, nu mă așteptam să fie lamentabil. Nimic substanțial, nimic de ținut minte. Obișnuita impertinență agresivă a lui Trump, cunoscutele sale enunțuri vagi sau sentințele stupide, scălâmbăielile de maimuțoi, miștourile vulgare, impresia apăsată că nu stăpânește lucrurile, pe care o împrăștie degajat. Obișnuita, hipertrofiata ipocrizie a doamnei Clinton, răceala cinică spoită cu un zâmbet larg, ambiția feroce, strădania uriașă e a sări peste propria mediocritate.

Cum se întâmplă în cazul marilor cabotini, pe tot parcursul dezbaterii s-au văzut indicațiile consilierilor. Auzeai parcă vocile din stafful lui Trump (Fii calm, nu te lăsa enervat!” – degeaba) și pe cele din spatele lui Clinton („Încălzește discursul, bagă emoție!” – ceea ce, silitoare, a și făcut, invocându-și nepoțica).

Amândorura le lipsește umorul, din motive diferite. Lui Donald din prostie, lui Hillary din încrâncenare. La încercarea ei de a strecura un calabur („I call it Trumped up trickle-down”), n-a zâmbit nici moderatorul, din politețe. Iar la gluma lui involuntară, că se străuiește să fie „semi-exact” cu cifrele, n-a plâns nimeni.

Hillary i s-a adresat tot timpul contracandidatului pe nume, minimalizându-l, contracandidatul a folosit apelativul „Secretary”, până când s-a prins că e tutuit.

Sondajele o arată pe Hillary Clinton câștigătoare a acestei primei runde. Le va câștiga în sondaje și pe următoarele. Cei care studiază atent evoluția singurei superputeri a lumii noastre globale, au început să se afunde într-o concluzie tristă, care s-ar traduce cam așa: „ce-a fost și ce-a ajuns”.

Americanii, câți se vor prezenta la vot, probabil mult mai puțini decât la alte scrutinuri, vor știi să aleagă cel mai mic dintre două dezastre. Adevărul e că n-au pe cine alege.