Ciudat politician mai e și șeful trupei „salvatorilor” României. După o rundă de alegeri „dinamită”, în care USB, precursorul USR, a aruncat în aer Marele-PNL, la Capitală – nici el nu știe cum și de ce, întrucât, dacă ne uităm la puținul pe care l-a salvat omul nostru, din vechiul București, pare că a lucrat la proiect doar duminica și sărbătorile legale -, Nicușor Dan tinde să-și orchestrează o adevărată sinucidere în direct.
Deși ar fi putut să se implice, alături de întregul efectiv al partidului, ferm și profund, în meandrele concretului bucureștean, Dan a considerat că e de efect să strâmbe din nas, sugerând că-i cam pute munca de jos, că nu are chef să rânească la rahaturile Capitalei și că, de fapt, el și grupul său de intervenție au considerat și tratat localele ca pe o trambulină spre parlamentare.
Bun, doar că bucureștenii, mitici „obraznici” și „nerecunoscători”, au perceput fără prea mult efort intelectual fițele aristocratice ale salvatorului de duminică, și i-au arătat că-i doare la bască de nevoia lui de semnături pentru candidatura națională, de vreme ce, odată ales, i-a lăsat în plata Domnului.
Astfel încât, astăzi, cu doar câteva zile înainte de deadline, USR a reușit să strângă puțin peste jumătate din cele 200.000 de semnături necesare participării la alegeri, ceea ce ne dovedește că omului care a „salvat” Bucureștiul, și care își propune să salveze România, îi vine greu să se salveze pe el însuși
Revenind, trebuie să spunem că, între semnăturile deja obținute, se află și 7000 de semnături ale Diasporei, necesare candidaturii USR, cel puțin în circumscripțiile de peste hotare. (ceea ce cred că ar trebui să-l facă pe lider să se gândească la o schimbare a numelui partidului în USD sau, de-a dreptul, USE).
Luat de valul victoriei, Nicușor Dan s-a gândit că nu i-ar strica o plasare de mulțumiri cu „spirit și simțire”, pe Facebook, adresată semnatarilor. Așa că, hodoronc-tronc, a postat un banner cu următorul conținut: „USR – Diaspora ne-a dat 7000 de semnături. Noi promitem că n-o să le dăm tot Fuego„..
Apoi a explicat: „Noi credem că parlamentarii ar trebui să fie parlamentari, nu impresari. Parlamentarii diasporei de până acum au crezut invers, că un concert rezolvă problemele românilor din afara țării. De aceea, noi ne vom ocupa de problemele voastre serioase, nu de turneele lui Fuego”.
Sigur că, „adversarul electoral” al Nicușorului, simțindu-se atacat – și pe bună dreptate -, la imaginea sa de artist, a răspuns cu același bun simț, dovedit și în alte împrejurări similare: „Observ cu stupoare că numele și imaginea mea sunt atrase într-o dispută care nu ar trebui să mă privească în mod direct. Am ajuns cu poză și cu nume pe un afiș pe care sincer nu-l înțeleg. De ce ar fi nevoie ca un om integru și profesionist să facă apel la asemenea subterfugii, dornice de a stârni reacții? Nu văd cum o platformă politică m-ar putea include pe mine și muzica mea. În diaspora am cântat cu mare satisfacție și împlinire pentru că am putut aduce un pic de alinare celor plecați!”.
Păi, vedeți, domnule Nicușor Dan, cum dați, repetat, cu bâta-n baltă, și pe urmă vă plângeți, dumneavoastră și Clotilde Armand – pe care continui să o simpatizez -, că „Semnăturile sunt un obstacol clar la democrație. Suntem a doua forță din București. Avem cel puțin 10 la sută din toată țara. Nu este normal. Strângerea a 200.000 de semnături este un lucru dificil. Personal consider că nu sunt constituționale. Le vom elimina sau vom scade numărul semnăturilor necesare”.
O fi o problemă democratică, nu zic nu, dar și dumneavoastră, prea vă bateți cuie în talpă. Pentru că, eu personal îmi pun întrebarea: de ce, în calitate de salvator al României, inclusiv din punct de vedere spiritual, v-a venit „să atrageți în dispută” doar numele și imaginea unui artist prețuit de mulți români – foarte mulți din diaspora -, și nu ați postat, de exemplu, un banner de genul: „USR – Diapora ne-a dat 7000 de semnături. Noi promitem că n-o să le mai dăm manele, țepe și șușanele„, folosind, în context, diverse nume de artiști, mult mai sonore. Și cu reverb!