„Big Brother”, cu voie de la Curte. Punctele sensibile din legea declarată constituțională de CCR

CCR a decis miercuri că Legea„Big Brother”, a patra dintr-o epopee care a stârnit mari controverse la nivel național este constituțională. După căderea la Curte a altor trei proiecte similare și o revoltă continuă a societății civile și a mass-media, acestea au fost înlocuite de o a patra, care vine cu unele completări și condiții ce, la nevoie, pot fi întrunite rapid de Serviciile Secrete. Mai ales atunci când vine vorba despre invocarea amenințărilor teroriste sau a motivelor care s-ar putea încadra, chiar și la limită, în categoria informațiilor care afectează securitatea națională, situații în care ipoteza informației totale, necontrolate care ar putea duce la încălcarea drepturilor omului rămâne undeva în aer.

Proiectul girat de Klaus Iohannis a primit aviz favorabil în unanimitate, iar în luna octombrie a anului trecut președintele a promulgat noua Lege „Big Brother”. În fapt, însă, actul normativ, venit după ce Curtea Constituțională a desființat legile privind retenția și accesul la date cu caracter personal, pe motiv că aduc atingere vieții private, preia o serie de prevederi din legi declarate neconstituționale. Este vorba de acele normative care reglementau prelucrarea datelor în cazul cartelelor pre pay, dar și accesul, în general, la datele personale.

Cea mai importantă și contestată prevedere stabiliește că, la solicitarea instanțelor de judecată sau la solicitarea organelor de urmărire penală ori a organelor de stat cu atribuții în domeniul apărării și al securității naționale, cu autorizarea prealabilă a judecătorului stabilit potrivit legii, furnizorii de rețele publice de comunicații de rețele electronice destinate publicului pun la dispoziția acestora, de îndată, dar nu mai târziu de 48 de ore, datele de trafic, datele de identificare a echipamentului și datele de localizare, în conformitate cu prevederile referitoare la protecția informațiilor cu caracter personal.

eglementările asumate la Cotroceni arată că „la solicitarea instanțelor de judecată sau la solicitarea organelor de urmărire penală ori a organelor de stat cu atribuții în domeniul apărării și securității naționale, cu autorizarea prealabilă a judecătorului stabilit potrivit legii, furnizorii de rețele publice de comunicații electronice destinate publicului și furnizorii de rețele publice de comunicații electronice pun la dispoziția acestora de îndată, dar nu mai târziu de 48 de ore, datele de trafic, datele de identificare a echipamentului și datele de localizare, în conformitate cu prevederile referitoare la protecția datelor cu caracter personal”.Prevederea este în fapt, o combinație a două articole din legea 298/2008 care a fost declarată neconstituțională, 15 și 16.

La Capitolul III, articolul 15 din legea 298/2008, pentru care Curtea a stabilit că încalcă principiile Constituției, arată că„furnizorii de rețele publice de comunicații și furnizorii de servicii de comunicații electronice destinate publicului au obligația ca, la solicitarea autorităților competente, în baza autorizației emise potrivit dispozițiilor art. 16, să transmită acestora de îndată datele reținute potrivit prezentei legi, cu excepția cazurilor de forță majoră”.

În continuarea lui vine articolul 16, care trece la explicarea procedurii și conține detalii încorporate și în legea declarată astăzi constituțională de CCR: „(1) Solicitarea transmiterii de date reținute potrivit prezentei legi se realizează numai după ce a fost începută urmărirea penală, cu autorizarea motivată a președintelui instanței căreia i-ar reveni competența să judece cauza în primă instanță sau de la instanța corespunzătoare în grad acesteia, în a cărei circumscripție se află sediul parchetului din care face parte procurorul care efectuează sau supraveghează urmărirea penală, potrivit legii, dacă sunt date ori indicii temeinice privind pregătirea sau săvârșirea unei infracțiuni grave.

(2) În caz de urgență, când întârzierea obținerii autorizării prevăzute la alin. (1) ar aduce grave prejudicii activității de urmărire penală ori îndeplinirii obligațiilor asumate de România prin documente juridice de cooperare internațională sau ca stat membru al Uniunii Europene, procurorul care efectuează sau supraveghează urmărirea penală sau căruia i-ar reveni această competență poate să autorizeze, prin ordonanță motivată, solicitarea transmiterii de date reținute, potrivit prezentei legi. În termen de 48 de ore de la emiterea autorizării , procurorul prezintă instanței de judecată competente, potrivit alin. (1), motivele care au stat la baza emiterii autorizării. Instanța de judecată se pronunță cu privire la legalitatea și temeinicia ordonanței prin care s-a autorizat solicitarea transmiterii de date reținute, în cel mult 48 de ore.„

Cele trei legi lansate în spațiul public românesc care au fost declarate, pe rând, neconstituționale, veneau cu prevederi ce acordau puteri sporite serviciilor secrete sau aduceau în plus instrumente care le-ar fi susținut munca practică, toate acestea, însă, cu un preț care părea greu de înghițit pentru cetățeanul de rând, pentru că îi încălcau flagrant drepturile la intimitate și la protejarea datelor cu caracter personal. Pachetul „Big Brother” a deschis cutia Pandorei în care se aflau închise toate tensiunile mocnite între serviciile secrete și instituțiile civile preocupate de respectarea drepturilor cetățenești și de apărarea Constituției.