Unire, versiunea 2016. Instrucțiuni de folosire

Visurile de unire a Republicii Moldova cu România în anul de grație 2016 bântuie perseverent prin mintea mai multor nostalgici pasionați de istorie, foarte activi pe Facebook, a vreo 30% dintre basarabenii care evaluează pozitiv această năzuință în sondajele de opinie de peste Prut, dar și în a vreo câteva mii de persoane (nu 20.000, cum a scăpat un zero în plus comunicatul de presă al Platformei Unioniste care a organizat protestul) care au manifestat la București și care s-au transformat în câteva zeci, în corturile scoase din țiplă și care au fost montate în Piața Universității, fiind numite în total răspăr cu realitatea și istoria, „baricadă” (totuși, e drept că sună dur, revoluționar și mai și ițește adrenalina în nostalgicii care au trăit pe pielea lor Revoluția și ai Piața Universității).

Nu visul lor este însă problema și foarte bine că îi dau glas și îl promovează. La București, este acum foarte vizibil tânărul George Simion, liderul Platformei Unioniste „Acțiunea 2012″, care în 2007, pe când conducea formațiunea civic-activistă „Noii Golani”, era la fel de civic bătăios cu jandarmii, aducând ghivece cu panseluțe și lumânări la poarta vilei lui Ion Iliescu și strigându-i „Iliescu, ești acasă? Morții nu te lasă!”. În ultimii 10 ani, George a lăsat în plata Domnului revoltele împotriva lui Iliescu și a impotenței justiției românești de a face lumină în dosarele istoriei post-comuniste și s-a implicat foarte activ în promovarea ideii de unire a României cu Moldova, inclusiv prin proteste sau acțiuni umanitare peste Prut (îmi amintesc acum doar de transporturi de cărți în limba română), care s-au lăsat la un moment dat chiar și cu interdicția sa de a mai intra în Moldova.

Problemele sunt altele și nu au legătură cu protestul în sine de la București, ci cu reverberațiile și manipulările create de și pe seama lui. Una dintre probleme ar fi că la Chișinău, în cursa pentru alegerile prezidențiale care au loc duminica viitoare, pe 30 octombrie, liderul socialist pro-rus Igor Dodon conduce detașat în preferințele de vot ale moldovenilor. Faptul că niște basarabeni cer la București, creând vâlvă politică și ciocniri cu jandarmii, unirea cu România, nu face decât să îi servească campaniei electorale a acestuia, concentrată pe un electorat mai degrabă apropiat de Rusia, decât de România și în spiritul ideii elaborate în tandem cu Moscova a „moldovenismului” și a „limbii moldovene”, care trebuie să fie ceva separat și de sine stătător în raport cu sora mai mare România.

O altă problemă este că la București, de acest protest au tras din primele ore, ca niște hiene de cadavrul unei antilope, politicienii din toate taberele, dar mai ales din tabăra care ronțăie din soclul premierului Dacian Cioloș, în lupta pentru un scaun cald în Parlament.

La alegerile parlamentare din decembrie de la București se pare că lupta nu se duce între partide, listele lor de candidați sau programele lor de idei și proiecte (nu mai râdeți, știu că acestea nu mai contează de mult în politica de la noi), ci între cine scuipă sau cine linge mai bine imaginea premierului Dacian Cioloș. Taberele deja sunt clare: PNL și USR se țin de pulpana lui Cioloș pentru a fi trase în sus, în timp ce PSD, PMP și ALDE îl trosnesc pe tehnocrat din toate părțile, cu argumente care deocamdată se reduc la Soros, „ne fură străinii țara” și chestiile care țin de obicei la electoratul troglodit care se mobilizează rapid la vot sau e deja convins cu cine să voteze.

Prin faptul că manifestanții pro-unire au dat piept cu jandarmii, vrând să ocupe carosabilul în marș către Piața Universității, lucru care a dus la săltarea aparent regulamentară a câtorva persoane pentru a fi legitimate și amendate la secția de Poliție, inclusiv a liderului George Simion, a fost imediat exploatat de Traian Băsescu (PMP), PSD, Victor Ponta, dar și de multi-inculpatul Sebastian Ghiță, care în disperarea sa de a poza într-o victimă a „sistemului”, ăla de vi-l povestește multi-inculpata Udrea în oracolul ei, nu mai știe cu cine să joace (PSD, PRU, PMP, Udrea, Băsescu, cu toții deodată sau cu fiecare separat?) și s-ar agăța de orice izvor de imagine îi iese în cale, fie că sunt cucuvele mov, fie că sunt cârnați pentru pensionari amărâți, fie că sunt basarabeni unioniști.

Intervenția aparent legitimă și mult mai firavă decât la multe alte proteste care au avut loc la București (amintiți-vă coregrafia de stradă organizată în 2012 împotriva masivelor proteste anti-Roșia Montană) a fost tradusă imediat în cheie anti-Cioloș de veselii prieteni de coțcării politice și penale Ponta și Ghiță, de sfântul Călin Popescu Tăriceanu, mucenicul anti-DNA, dar și mai voalat de către PSD: Guvernul tehnocrat (ministrul de Interne Dragoș Tudorache, adică omul lui Cioloș, tehnocrat bruxellist, deci sorosist, deci oculta mondială care ne confiscă țărișoara) dă la cap acestor tineri mânați de nobile idealuri, îi „arestează” (de fapt cinci dintre ei au fost duși circa o oră la o secție de poliție pentru legitimare și întrebări lămuritoare, fiind amendați pentru că nu au respectat protocolul de organizare a protestului).

Context: Dragoș Tudorache este acel tânăr venit de o lună de zile la Interne, după mandatele sclipitoare ale lui Oprea și Tobă, care a propus reorganizarea serviciului secret DIPI, intrat în vrie penală sub bagheta celor doi, după rigori militare, cu teste poligraf și psihologice, dar și cu puteri de interceptare a comunicațiilor (aflate în apanajul exclusiv al SRI), precum și introducerea camerelor de supraveghere în secțiile de votare, după închiderea urnelor, la numărătoarea voturilor. Nu se vede mâna lui Soros și a ocultei mondiale de la o poștă?

Traian Băsescu, care a ajuns de la rangul de președinte al României la cel al unei șopârle înfoiate care împroașcă cu venin în stânga și în dreapta, speriată că îl prinde justiția din urmă și că iese la pensie cu un procent de 5%, s-a alăturat și el corului. El este un aprig luptător pentru Moldova, mai ales că din iunie 2016 este și cetățean al Republicii Moldova, iar acum visează la un „minister al Reunificării”, probabil după modelul „Institutului Fericirii”, gândit de muza sa penală Elena Udrea. Dacă ar fi un sincer iubitor al Moldovei, ar ști poate că declarațiile sale fac mai mult rău decât bine. Dar discernământul băsescian lasă mult de dorit în această perioadă, părând să fie acaparat de problemele sale cu justiția.

De cealaltă parte, PNL, prin Alina Gorghiu, a zis că nu se cade să stea deoparte și a dat și ea un cot populist nemernicilor de jandarmi, cu ricoșeu în Gabriela Firea (PSD), făcând apel să lase tinerii să își manifeste liber idealurile în stradă. Totuși, duminică PNL este singurul partid cu care „unioniștii” lui Simion nu se întâlnesc. Nu mi-e clar din ce motiv au ratat să se urce în căruța de imagine a unioniștilor: din bun simț sau din prostie? În rest, până și USR, care nu a ieșit la luptă pro sau anti, a simțit că nu poate pierde această centrifugă de imagine și se întâlnește duminică cu manifestanții.

După ce iureșul electoral se va fi liniștit la București și la Chișinău, ce vor fi obținut tinerii unioniști? Cel mai probabil niște strângeri slinoase de mână la București și niște huiduieli la Chișinău. Ei vor o „declarație” politică asumată de liderii de la București, care să își asume unirea cu Moldova ca „proiect de țară”. Să nu-l bulversăm prea tare pe președintele Klaus Iohannis, care abia ce s-a activat după doi ani de mandat și a pus de-o comisie care să ne scoată țara din beznă cu un vajnic proiect de țară.

Poate vă întrebați de ce nu acționează nimeni concret spre o astfel de unire, nici măcar pe când Băsescu era președinte, Ponta premier sau Ghiță combinator de sute de milioane de euro din contractele cu statul? Pentru că nimeni nu e atât de prost să nu înțeleagă o realitate simplă, pe care ambasadorul SUA la Chișinău, James Pettit, a expus-o pragmatic și clar, poate și pentru că nu are nimic de pierdut prin asta, precum luptătorii electorali de la București: România și Moldova trebuie să rămână două entități separate, înfrățite doar în parcursul lor european și democratic, între niște granițe sigure. O unire în 2016 nu mai este posibilă, pentru că ar avea urmări grave de securitate. Asta o știu și Băsescu, și Ponta, poate mai puțin Ghiță sau Tăriceanu.

Ce au mai urlat unioniștii de ambele părți ale Prutului la cotropitorul american, când acesta le-a zis adevărul dur în față, de parcă era un turist bezmetic aterizat în excursie la Chișinău, aducându-i cu picioarele pe pământul anului 2016: „Unirea cu România nu este o alegere practică și nu este o alegere care va face lucrurile mai bune aici, în Republica Moldova. Republica Moldova nu este România, Republica Moldova are propria sa istorie și propriile provocări. Printre aceste provocări se numără faptul că Republica Moldova este o țară multietnică, cu oameni care vorbesc limbi diferite și desigur mai este și problema transnistreană, care nici măcar nu este sub controlul Guvernului central„.

Pentru cine nu înțelege câtă dreptate are americanul să își amintească războiul din Georgia, din 2008, apoi războiul din Ucraina, din 2014, care continuă și în 2016. Și poate va înțelege că Rusia nu tolerează ca NATO și UE să treacă linia roșie din vecinătatea sa apropiată, intrând în zonele tampon de la granițele sale. Pentru asta, Moscova e pregătită să recurgă la orice gest ilegal și iresponsabil, inclusiv la război, iar Transnistria este pretextul ideal pentru așa ceva, în cazul unei mișcări a României către Moldova, care ar depăși sprijinul financiar, logistic și instituțional și ar intra în sfera teritorială.