În reportaj se precizează că familiile de români care locuiesc în acea comunitare au venit în Belgia pentru a căuta un loc de muncă, dar că nu au găsit.
Oamenii și-au construit barăcile din materiale găsite pe stradă: plăci din lemn, plastic.
Reporterul vizitează o baracă însoțit de unul dintre români. Acolo se află un pat dublu, un mic generator și un sistem rudimentar de încălzire. Un genertator alimentează toată baraca și funcționează timp de 12 ore, după care trebuie oprit.
„Nu avem mâncare, nu avem bani, nu avem locuri de muncă”, spune unul dintre românii care locuiesc în tabără.
„Vă este teamă pentru copiii dumneavoastră mai tâtziu?”, o întreabă reporterul pe o femeie din tabără.
„Sunt în fiecare zi tristă pentru copiii mei. În fiecare zi plâng pentru copiii mei pentru că este frig, nu este mâncare, nu este apă, nu este baie”, spune ea.
Fiecare persoană care locuiește în tabără are câte o sarcină pentru a ajuta comunitatea. De exemplu, un tânăr este responsabil cu aprovizionarea cu lemne pentru încălzire.
Oamenii din tabără spun că au pierdut tot în România din cauza indundațiilor care le-au distrus locuințele.
„Aici avem o baracă, în România nu avem. Am găsit materiale aruncate pe străzi. În România nu găsim materiale”, a spus un român care locuiește acolo.
La finalul reportajului, o femeie din tabără mulțumește poporului belgian.
„Mulțumim pentru că ne lăsați să stăm aici, le mulțumesc tuturor celor care ne dau ceva, de mâncare, să ne apărăm de frig. Mulțumesc pentru tot”, spune ea.
„Cum este posobil ca în Belgia, în 2016, pe străzi, femei și copii nu au altceva de făcut decât să trăiască într-o asemenea mizerie? O sărăcie ascunsă în inima orașului nostru”, se încheie reportajul.