Cum influențează alegerile din SUA prețul metalelor prețioase și al petrolului

Indicele Bloomberg a avut cea mai scăzută valoare din ultimele patru săptămâni, cu sectorul energetic în pierdere cu 9%, din cauza scăderilor înregistrate de petrol și gaz, arată Hansen în analiza săptămânală pe care o face. Metalele industriale, în frunte cu zincul, care a avut cel mai ridicat preț din ultimii 5 ani, au crescut odată cu creșterea producției manufacturiere din China și SUA, cei mai mari consumatori globali.

VIX, sau indicele „fricii”, legat de alegerile care se vor desfășura săptămâna aceasta în SUA, a continuat să se reflecte în prețul metalelor prețioase. Aurul a recuperat pierderea suferită în octombrie, în vreme ce argintul a fost rapid „văzut” ca o investiție și drept un metal industrial. Diferența dintre Hillary Clinton și Donald Trump s-a micșorat semnificativ în sondaje, în ultima vreme, fapt care a crescut nivelul de incertitudine în piețe, cu dolarul american și acțiunile în scădere, în timp ce VIX (care măsoară așteptările volatilității acțiunilor în următoarele 30 de zile și este calculat de Chicago Board Options Exchange) a crescut cel mai mult de la Brexit încoace.

Creșterea recentă a aurului a fost o combinație între un dolar mai slab, inflația în creștere și incertitudinea legată de rezultatul alegerilor din SUA.

„Dacă ne uităm la Brexit, impactul major pe piață a fost, în cele din urmă, limitat la acțiunile britanice și la lira sterlină. O victorie a lui Trump, totuși, ar putea avea un impact la nivel global, având în vedere politicile sale comerciale protecționiste care ar putea afecta creșterea economică americană, ar putea interfera cu politica de dobânzi a Rezervei Federale, combinată cu așteptări legate de cheltuieli publice mai mari și cu riscuri geopolitice în creștere. O victorie a lui Clinton ar crea o mișcare inversă, de aceea acest eveniment cu rezultat posibil dual este tratat prin utilizarea opțiunilor. Riscul de revers pe o lună de zile cu un delta de 25% crescuse cu 0,5% acum două săptămâni, dar săptămâna trecută crescuse cu 3% – cel mai mult din 2008 încoace”, spune Hansesn.

Analistul crede că perioada de cădere a aurului a trecut și că piețele vor vedea pârghii de sprijin pentru o revenire în 2017, printre care temerile legate de creșterea inflației și incertitudinea de pe piața de acțiuni. Nivelul cheie rămâne cel ridicat din iulie – o creștere peste acest nivel ar putea aduce posibilitatea atingerii prețului de 1,485 dolari/uncie în lunile ce vin.

După ce a ținut piața în echilibru prin intervenții verbale, OPEC a promis acțiuni concrete la întâlnirea din 28 septembrie, din Alger. Detaliile acestei înțelegeri de a reduce producția vor fi stabilite și făcute publice la reuniunea OPEC din 30 noiembrie, ceea ce ar oferi cartelului suficient timp pentru a determina cine și cât taie din producție.

La Congresul Mondial pe Energie din Istanbul, pe 10 octombrie, președintele Rusiei Vladimir Putin a indicat că țara sa e pregătită să se alăture inițiativei OPEC de a reduce producția. Drept rezultat, prețul a sărit bine de 50 dolari/baril, țintind chiar nivelul de 60 de dolari. La doar o lună după, petrolul înregistrează cea mai abruptă scădere din ultimele 10 luni, cu un sell-off de 16% față de nivelul din 10 octombrie, înlăturând, astfel, toată creșterea înregistrată după summitul din Alger: acum se vorbește de un preț care să sară peste 40 dolari/baril, nicidecum 60 de dolari. Ce s-a schimbat?

Mai mulți membri OPEC, inclusiv Iranul, Nigeria, Libia și, mai nou, Irakul, vor să fie scutiți de reducerea producției, în vreme ce Rusia a anunțat că, în cel mai bun caz, va menține cota existentă de producție. Studiile de piață arată că OPEC se îndreaptă spre un record de producție, cu Nigeria, Libia și Iran crescându-și cotele, în vreme ce Rusia a atins un record post-sovietic de producție. Aceste date negative au primit „sprijin” și din partea SUA, care dispune cele mai mari stocuri de țiței.

Lichidarea rapidă a pozițiilor ținute prea mult – long sau short – a fost sursa schimbărilor de preț cu 20-25% în ultimii doi ani. În timp ce susținerea verbală din partea Arabiei Saudite din august a ajutat piața să-și revină cu aproximativ 22%, acum vedem exact reversul și, fără o acțiune imediată asupra reducerii producției, ne vom uita din nou spre un preț al petrolului de 40 de dolari/baril.

Creșterea producției din Nigeria și Libia și prognozele referitoare la un „sezon plin” în Marea Nordului au pus multă presiune pe spreadurile țițeiului Brent. Este sindromul unei piețe suprasaturate. Spreadul pe șase luni între ianuarie și iulie se tranzacționează la $4/baril. Un asemenea spread permite profituri celor care închiriază petroliere: cumpără petrol, îl încarcă pe un superpetrolier închiriat pe 6 luni, apoi îl vând la un preț forward cu 9% mai mare.

Acest recent sell-off vine după întâlnirea tehnică pe care OPEC a avut-o la Viena, unde producătorii non-OPEC nu au reușit să ajungă la un consens privind reducerea producției. Rivalitățile dintre Arabia Saudită și Iran au ieșit din nou la iveală, cu oficialii din Riyadh amenințând cu creșterea producției dacă Iranul nu o reduce.

Efectele benefice ale unei „înghețări” a producției rămân de văzut. Drumul prețului spre revenire devine tot mai delicat, odată ce OPEC nu reușește să coopereze întru reducerea producției, încheie analistul.