Dacian Cioloș s-a rătăcit în jungla celor 371 de strategii

Ciudat, pentru că, de fapt, România dispunea, undeva la jumătatea anului în curs, de 365 de strategii diverse, câte una pentru fiecare zi din an, fără weekenduri, zile de sfinți sau sărbători naționale.

La cele 365 de strategii, guvernul Cioloș a adăugat alte șase, conform raportului pe care Executivul l-a prezentat după un an de funcționare.

Expertul de la Banca Mondială care a contabilizat uluitorul număr de strategii care ar trebui să îi îndrume pe români a comis și o metaforă – „jungla de strategii”, în care doar cei puternici pot supraviețui. Omul se referea la faptul că majoritatea strategiilor dispar înainte de a fi puse în practică, dar eu aș spune că mi se pare că puternicii care pot supraviețui îmi par a fi cei ce nu respectă deloc strategiile. Înainte de a continua, să ascultăm ce spune omul: multe dintre strategii nu sunt realiste.

Există o dorință vagă de a realiza un anumit lucru însă nu există un termen.

27 dintre cele 31 de strategii ale Ministerului Transporturilor sunt nedatate sau expirate.

Două treimi dintre strategiile dezvoltate în România nu prevăd un buget.

Sub o treime sunt corelate cu Documentul Strategiei Instituționale și mai mult de o treime sunt rezultatul unor condiționalități ex-ante ale Uniunii Europene, și nu al priorităților naționale.

După ce Dacian Cioloș și-a prezentat bilanțul, la cele 365 de stategii mai putem adăuga Strategia Națională Anticorupție 2016-2020, Strategia pentru funcția publică, Strategia pentru formarea profesională în administrație, Strategia Energetică2016 – 2030, Programul „România Competitivă”, Strategia integrată dedezvoltare durabilă a Deltei Dunării.

Mă întreb, peste trei luni de zile, cine și în ce circumstanțe își va mai aminti de acest noian de pagini, muncă funcționărească, inginerească și administrativă?

Ca să înțelegeți despre ce vorbesc, trebuie să aflați că în baza de știri a agenției de presă MEDIAFAX există aproape 17.500 de știri despre strategii, date în 25 de ani de existență a instituției. Aplicând o ponderare sănătoasă, pentru că știrile or fi vorbit și despre strategii militare sau în alt context, am ajunge la o estimare de circa 1.000 de strategii pentru un sfert de veac.

Întrebare: cu atâta noian de strategii, cum de a rămas România codașa Europei? De ce infrastructura este așa cum este, de ce scârțâie sistemul energetic, de ce au falimentat și falimentează giganții industriali, de ce experiențele antreprenoriale reușite sunt o raritate, de ce ne mor copiii și cei apropiați în spitale? Iar șirul de „de ce-uri” poate continua cu 1.000 de variante, câte strategii or fi fost până acum.

Să luăm un exemplu: strategia energetică, ultima variantă fiind în prezent în dezbatere publică, rodul minților a 250 de experți – spune ministerul de resort.

Să facem o recapitulare, privind tot în arhivă: în jur de 600 de știri despre „strategie energetică” – floare la ureche: prima referire la o strategie de acest tip apare în declarația unui fost șef al RENEL, care vorbea de o strategie pentru următorii 20 de ani. Un an mai târziu ministrul Industriei, Radu Berceanu, anunța strategia acelui moment, rezumată scurt de cuvântul „închidere”. De mine, de capacități de producție, de diverse altele. Facem apoi un salt scurt, în 2001, când Guvernul aprobă o strategie energetică pe termen mediu, adică 2001 – 2004 (mi se pare a fi mai degrabă termen scurt): restructurări, privatizări, scumpiri, veți fi recunoscut deja ideile puține și fixe. Peste un an, guvernul aprobă o Strategie energetică pe termen lung, fără ca termenul „lung” să fie clar definit. Același bla-bla: restructurări, privatizări, scumpiri.

Urmează strategii în 2006, mai multe variante și cu implicarea experților președintelui jucător, ba chiar și cu o ușoară dispută Băsescu – Tăriceanu, strategie care se împiedecă într-o strategie energetică în discuție la nivel european, astfel că a noastră rămâne cumva în suspensie. În toată tevatura apare și o strategie energetică a Bucureștilor, proiect de 2,5 milioane de euro, cu actori binecunoscuți – RADET, ELCEN, CET-uri. Eficientă strategie, dacă e să îi privim astăzi rezultatele – toată lumea în insolvență! Strategia la nivel național capătă în sfârșit formă, ba oferă și soluții – citez: recomandă „tehnicile eficiente de gătit”, pentru reducerea consmului de energie în zonele rurale, precum și „diseminarea de pliante”, văzută ca o măsură de creștere a eficienței energetice.

Diseminarea ia sfârșit în 2009, când se schimbă ministrul, iar Adriean Videanu constată că strategiile de până acum – restructurări, privatizări, scumpiri – îl nemulțumesc și lansează un nou proiect de strategie energetică cu restructurări, privatizări, scumpiri. Discuțiile continuă în anii următori, și un suflu nou apare în 2011, când este lansat în dezbatere un nou proiect, pentru 2011 – 2035.

În 2013, din nou: proiect, dezbatere, restructurări, privatizări, scumpiri. În plus, consultanță privată. În 2014, alt ministru, proiect, dezbatere, restructurări, privatizări, scumpiri, plus gaze de șist. Finalizare pe jumătate, orice va fi însemnând asta.

2015, alt ministru, care spune că nu avem capacitatea umană pentru a finaliza strategia energetică, pe simulări și scenarii. Orice va fi însemnând asta. Același ministru, ceva mai târziu: „E adevărat că nu avem o strategie energetică, dar nici Europa nu are!”

2016, alt ministru, varianta aflată în dezbatere în prezent.

Nu avem aici cel mai bun exemplu de risipă de energie umană și intelectuală, de resurse, cea mai bună explicație pentru starea României?

Nimeni nu a fost uitat, dar nimeni nu a avut ceva concret de făcut.

Strategia pe care Dacian Cioloș ar fi trebuit să o conceapă este una care să urnească cele 365 de strategii care zăceau prin sertare și care ar fi trebuit să ne ajute să avem infrastructura, sistem energetic, giganți industriali, experiențele antreprenoriale reușite, să nu ne mai moară copiii și cei apropiați în spitale.

Atât.