E mărturisirea lui Zbigniew Brzezinski (geostrategul, fostul consilier pe probleme de securitate națională în mandatul președintelui Carter) – despre ziua de după vot, făcută ieri dimineață la „Morning Joe”, emisiunea al cărei co-moderator e fiica sa, Mika.
Brzezinski a definit una dintre cele mai serioase probleme cu care se confruntă America: polarizarea socială. „Când ai stagnare și un șomaj destul de sever, sentimentul de nedreptate socială poate fi teribil de demoralizant și, politic, pe termen lung, foarte periculos”.
A evitat elegant să-l atace pe Trump. De altfel, și în campania electorală a fost cât se poate de rezervat, exceptând câteva comentarii pe twitter: „Când s-au transformat alegerile din SUA într-o anexă a Disney World?” (11 aprilie); „Trump, lipsit de o concepție strategică coerentă, Clinton, preferând călătoriile strategiei, nasc incertitudini globale privind America” (4 mai).
În schimb, candidatul la președinție s-a înjurat cu Mika Brzezinski. Ea s-a îndoit de sănătatea lui mentală, el a făcut-o de-a dreptul „nebună și foarte tâmpită”, amenințând-o cu dezvăluiri despre viața intimă. Mika Brzezinski a cedat prima, Trump a fluturat un certificat parafat de medical său personal, Harold Bornstein, care a ținut să sublinieze: „Dacă domnul Trump va câștiga, va fi cea mai sănătoasă persoană care a fost vreodată aleasă președinte”.
Îngrijorarea lui Zbigniew Brzezinski din timpul și mai ales de după alegeri e perfect justificată atât de temperamental, cât mai ales de „ignoranța stupefiantă” (sintagma aparține șefului diplomației britanice) a președintelui ales.
Invitat de David Ignatius de la Washington Post să i se adreseze cu un sfat învingătorului Donald Trump, Brzezinski a spus: „Domnule Președinte, să nu vă închipuiți că vorbăria înseamnă forță. Trebuie să fie convingătoare. Fiți onest și sincer, dar nu pupați în fund. Ați fi făcut un serviciu lumii, dacă i-ați fi spus președintelui Putin: nu fii aventurier, când porți o armă încărcată”.
Autorul Marii table de șah publicase în primăvară o analiză foarte utilă celor doi prezidențiabili, în care atrăgea atenția că plăcile tectonice ale politicii mondiale se mișcă.