”’De cele mai multe ori, persoanele anorexice provin din familii care i-au sufocat cu grija, în timp ce alții s-au simțit în copilărie abandonați, neînțeleși și singuri. De exemplu, părinții care pun un accent exagerat pe aspectul fizic contribuie în acest fel la instalarea tulburărilor. Acești părinți sunt uneori incapabili de o apropiere emoțională față de copii lor, pe care îi critică excesiv, sau din contră, îi protejează și au așteptări prea mari de la aceștia. Treptat, copiii ajung să-și ascundă îndoielile, temerile și imperfecțiunile. Unii vor încerca să-și rezolve problemele controlându-și într-o manieră improprie greutatea și alimentația. De obicei, fetele provenite din mame care au suferit de tulburări de alimentație sunt mai susceptibile față de astfel de afecțiuni. În aceste familii se pot remarca obiceiuri perturbatoare legate de alimentație, folosirea hranei ca recompensă sau îngrijorare exagerată față de greutatea copiilor””, subliniază psihoterapeutul Anca Kosina pentru Gândul.
Persoanele cu tulburări de alimentație tind către perfecțiune. „Au așteptări nerealiste de la propria persoană și de la cei din jur. În ciuda realizărilor personale, ei se simt permanent vinovați și lipsiți de valoare. În general, văd lucrurile numai la extreme, doar în alb sau negru, scăpând din vedere că mai există și nuanțe de gri. Dacă „gras” este „rău”, iar „slab” este „bine”, atunci „mai slab” este „mai bine”, iar „cel mai slab” este „cel mai bine””, iar aceasta pentru unii înseamnă pragul, adică o cădere extremă în greutate. Unele persoane anorexice recurg la înfometare sau altfel de practici din dorința de a-și câștiga controlul propriei vieți. Un alt efect al anorexiei este retragerea socială și pierderea interesului pentru lumea exterioară.
Deși au tăria de a trece peste multe obstacole pentru a-și atinge scopul, în interior se simt slabi, învinși, plini de resentimente. Uneori, acești indivizi sunt în căutarea propriei identități și încearcă să urmeze un model acceptat și admirat de societate. Ei caută permanent aprobare din partea celor din jur și se tem de critici””, mai spune psihoterapeutul Anca Kosina pentru Gândul.
Pe