La 24 de ani a lăsat banca pentru antreprenoriat și a colindat lumea-ntreagă: Până la 30 de ani trebuie să te dezmeticești. Cred că eu am făcut-o prin călătorii

„Mi-amintesc că acum nouă ani citeam «Dragostea durează trei ani» a Frederic Beigbeder, și acolo scria că până la 30 de ani trebuie să te dezmeticești. Cred că eu am făcut-o prin călătorii.

Am fost pasionat de călătorii încă de când eram mic, însă atunci opțiunile erau limitate. Mi-amintesc că aveam șase ani când părinții mi-au făcut cadou un atlas de geografie, și cu ajutorul lui am învățat toate capitalele lumii. Am fost chiar olimpic la geografie.

Prima excursie în afara țării am făcut-o acum zece ani la Roma, un vis de-al meu din copilărie să ajung în capitala fostului imperiu roman, un loc încărcat de istorie. A fost un vis îndeplinit care mi-a deschis apetitul pentru alte călătorii.

De atunci însă s-au schimbat multe în profilul meu de călător. La început voiam să văd tot, să bifez cât mai multe. Acum pornesc cu rucsacul în spate, de multe ori singur, și fac autostopul. Mă opresc unde simt, stau cât am nevoie pentru a înțelege un loc. Situația s-a schimbat acum doi ani când am început să fac autostopul. Eram în Munții Banatului, călătorisem prin zona Cazanele Dunării, cheile Nerei, când s-a pornit o ploaie torențială. Eu eram pe bicicletă, astfel că, până să ajung la cazare mă înnămolisem cu totul. Aveam noroi și în gură, dar eram fericit.

Mi-am început incursiunea în lumea călătoriilor cu city-break-uri, am trecut la turism de muzee și am ajuns aici. În continuare îmi place să vizitez și să merg la muzee, însă m-am schimbat.

O călătorie cu adevărat eliberatoare pentru mine a fost Vietna­mul, unde am plecat împreună cu trei prieteni cu rucsacul în spate, fără itinerariu. Era ziua de Crăciun când am plecat din București, de la -10 grade, și am ajuns la Moscova la -20 de grade, unde am avut escală. Aveam două perechi de orice pe mine. Apoi, când am aterizat în Saigon erau deja 33 de grade. Am fost întâmpinat de milioane de scutere, de o țară cu totul diferită de orice văzusem eu până atunci. A fost o experiență umană care m-a schimbat definitiv. De altfel, în Vietnam ne-am separat în două grupuri, pentru că ne doream alt­ceva de la această experiență. Mi-amintesc și acum că era ziua mea, pe 4 ianuarie, și eu eram pe o insulă pustie, fără niciun itinerar. Am pornit apoi într-o incursiune într-o țară complet diferită de la nord la sud. Esența Vietnamului este Hoi-An-ul, însă dacă ar fi să aleg o experiență care m-a cucerit pe mine, aș menționa parcul natural Phong Nha Ke Bang, care cuprinde una dintre cele mai mari peșteri din lume. Este un parc complet împădurit, însă 100% din calcar. Dacă ar fi să replic, aș spune că seamănă cu cele din Apuseni, însă la un cu totul alt nivel. Sau este un Ha Long Bay, însă în interiorul continentului. Am mers prin junglă cu șerpași și doi ghizi, am îmbrăcat uniforme militare și bocanci de armată care au un sistem bun de scurgere, am traversat râuri și am înotat prin peșteri într-o apă cu o temperatură de -5 grade”.

Citește continuarea pe Ziarul Financiar