Restaurația. Câștigarea alegerilor de către PSD ascunde un pericol uriaș

De altfel, și mesajul câștigătorului, Liviu Dragnea, de duminică seară, cerând „liniște”, să nu mai fie „ură” și „dezbinare” amintește de celebrul vot pentru „liniște” al lui Ion Iliescu din 1992.

Acum, în programul de guvernare este inclusă apariția unui fond uriaș al statului, de 10 mld. euro, în care să intre dividendele de la companiile din energie și care să se împrumute și prin obligațiuni de pe piețele financiare și care să construiască autostrăzi și spitale.

Dar bani erau și până acum pentru autostrăzi – problema era a modului de cheltuire a lor. Vrem și mai mulți bani pe mâna statului? De ce ar administra mai eficient astăzi birocrații PSD banii publici decât în urmă cu 20 de ani? Cine va conduce acest fond? Va investi în companii private? Pe ce criterii?

Trebuie spus pe șleau: în afară de bugetari, votanții nr. 1 ai acestui partid, în cele 45% voturi pentru PSD sunt foarte mulți pierzători ai tranziției, oameni obosiți de reforme, deconectați de la modernitate, la fel cum în 1992 votanții PDSR erau cei mai speriați de privatizare și investitori străini.

Înghețarea României între 1992 și 1996 din punctul de vedere al investițiilor străine și al reformelor de piață a fost decontată scump în 1997-1998, când România era aproape să declare încetare de plăți. Nicolae Văcăroiu, aflat și astăzi într-o poziție cheie, ca președinte al Curții de Conturi, spunea pe șleau în 1996 la conferința de presă de final de mandat: și până la urmă eu tot nu am înțeles, ce vrea FMI-ul ăsta de la noi!

Ar fi bine ca oamenii să fi votat duminică pentru planurile de creștere economică prezentate, însă cel mai probabil votul a fost pentru oprirea tăvălugului modernității, pe care mulți îl resimt ca fiind străin.

Să nu ne amăgim, este un vot conservator, de închidere în carapace, nu un vot curajos, pentru schimbare și competiție într-o lume globală. Poate să li se spună românilor oricât că avem nevoie în continuare de „reforme structurale” și de deschidere. Oamenii au văzut ce se întâmplă în Marea Britanie, în Statele Unite în Polonia sau în Ungaria și au votat la fel: pentru închidere.

PSD-ul a venit exact pe acest trend și, ca de atâtea ori, îl va lua ca alibi pentru ce știe să facă mai bine: deturnarea banilor publici în folos personal.

Mii de cadre de partid își freacă mâinile acum în așteptarea pozițiilor de la companiile de autostrăzi și de investiții, de la fondurile de garantare și contragarantare, de la direcțiile de achiziții de la cea mai măruntă instituție publică și până la miliardele de euro de la Casa de Sănătate.

Iar susținerea capitalului românesc – de care s-au trezit toți că este nevoie – să nu fie de fapt impunitate pentru „capitaliștii roșii” care sunt astăzi stăpâni mai ales în cele mai sărace județe ale României, precum Teleorman. Astăzi, primarii de comune au devenit latifundiari, în Parlament au fost trimiși copiii patronilor firmelor abonate la contracte cu statul, iar creșterea salariului minim s-ar putea să întâmpine rezistență chiar în rândul patronilor din PSD.

Între ”92 și ”96, clientela PSD conducea întreprinderile de stat industriale și IAS-urile, așa cum mai funcționau ele. Astăzi, mulți dintre directorii de atunci au devenit proprietari, ei și copiii lor sunt stăpânii, după ce au luat aproape pe gratis activele de la stat. Acum iau și puterea politică. Cale sigură pentru blocarea modernizării României.