Premierul SMS, Bocul „domnului Președinte Dragnea”

Primul premier al României desemnat prin comunicat de presă și înștiințat prin SMS nu își începe mandatul dintr-o postură de prea bun augur. În prima sa apariție publică post-desemnare, Sorin Grindeanu a arătat ca un ostatic pe un teren asupra căruia președintele PSD Liviu Dragnea și-a marcat teritoriul mai ceva ca un motan înfierbântat: poziționat în centru, cu ciorchinele de microfoane sub nas, Dragnea a răspuns de multe ori în locul premierului, a intervenit să-l completeze, ba o dată chiar i-a și suflat școlărește ce ar trebui să spună. Din tot discursul lui Sorin Grindeanu, am putut reține doar formula repetată obsesiv „domnul președinte Liviu Dragnea” și privirile de căutare a aprobării aruncate cu coada ochiului către liderul PSD.

Primii pași ai lui Sorin Grindeanu în fruntea viitorului Guvern seamănă cu un scheci. Ca de altfel întregul proces de desemnare a premierului, ediția 2016, la ridicolul căruia a contribuit din plin și președintele Klaus Iohannis. Azi dimineață, Grindeanu a primit un SMS: „Succes. Klaus Iohannis„. Nu cunoștea numărul de telefon. A crezut inițial că e luat la mișto de vreun coleg și s-a dus, unde altundeva, la „domnul președinte Dragnea”, care i-a confirmat părintește: e vorba chiar de președintele României.

Acum, putem și noi să ne imaginăm cum din vastitatea biroului său de la Cotroceni, domnul președinte al României Klaus Iohannis o fi intrat vineri dimineață pe Google și a tastat cu emoție: „mesaje SMS desemnare prim-ministru”. Google s-o fi amețit, i-o fi dat tot clasicele „mesaje Crăciun”, „urări originale Anul Nou”, chestii cu care tot românul de rând îndoaie motoarele de căutare în această perioadă a anului. Iohannis nu a vrut să fie un banal, să-i trimită omului vreun obosit „Fie ca lumina bunei guvernări să se pogoare…”, iar în retorica religioasă de sezon chiar nu era cazul să intre. Așa că i-a dat-o scurt, să-l facă pe bietul om cu capul: „Succes”. O fi sarcastic, o fi sincer, oare ce vrea să zică? Oare Klaus Iohannis a avut zâmbetul său inimitabil când a tastat asta pe telefon?

Apoi, la vreo jumătate de oră după SMS, a venit și comunicatul de presă. Tot un fel de SMS și el, prin scurtime. Nici măcar nu era semnat Klaus Iohannis, pentru că făcea vorbire la persoana a treia despre președintele României, care a semnat un decret. Printre multe altele pe care le-a semnat astăzi. Un fel de „Na-vă premier”…

Scheciul continuă. Premierul desemnat al României susține prima sa conferință de presă. Asta am crezut. Greșit. „Domnul președinte Dragnea”, apoi domnul președinte Călin Popescu Tăriceanu, și abia apoi, într-un colț, cu privirea plecată și frecând nervos un pix în mâini, viitorul prim-ministru al României, Sorin Grindeanu, au luat cuvântul.

Liviu Dragnea a prezentat primele măsuri pe care le va lua Guvernul, Liviu Dragnea a stat în centru, tot el a avut toate microfoanele sub nas, Liviu Dragnea înhăța din zbor întrebările jurnaliștilor adresate noului premier. „Am înțeles acele apropouri subtile legate de programul de guvernare. Singurul care îl știe din scoartă în scoarță sunt eu„, s-a iritat la un moment dat Dragnea, când jurnaliștii au insistat să-l lase totuși pe premierul desemnat să vorbească despre ce va face în fruntea Guvernului.

De-a dreapta tătucului, cu un microfon pe care și l-a tras ulterior de la un scaun alăturat, a apucat să îngaime câte ceva și Sorin Grindeanu. Nu multe, în afară de faptul că „domnul președinte Dragnea” „merita să fie prim-ministru” și mai mereu căutând din priviri aprobarea adevăratului lider. Poate că așa o fi, cum a zis și „domnul președinte Dragnea”, că Grindeanu s-a apucat să studieze programul de guvernare abia ieri seară și că mai are timp. Nu ar fi nici primul, nici ultimul astfel de premier.

Hai să vorbim cinstit, vorba „domnului președinte Dragnea”. Sorin Grindeanu nu este altceva decât un Sevil Shhaideh creștin, bărbat, cadru PSD mult mai vizibil și cu un vremelnic trecut la nivel ministerial, fără vulnerabilitatea (închipuită sau reală, asta nu ne-a lămurit președintele Iohannis, deși a avut ocazia și ar fi trebuit să o facă) unui partener de viață apropiat de un regim dictatorial acuzat de crime de război împotriva propriei populații. Dar mai ales este un Sevil Shhaideh care pare trecut prin furcile caudine ale controlului tehnic de calitate al SRI. Iar aici nu mă refer la clișeele care circulă zilele acestea despre o presupusă apropiere a lui Grindeanu de servicii, ci la un simplu fapt: acela că urmând un curs de câteva luni la Academia Națională de Informații a SRI, alături de alți parlamentari, și fiind membru al Comisiei de Control al SRI în Parlament, putem presupune că Grindeanu are ok-ul cel puțin al SRI, din punct de vedere al vulnerabilităților de siguranță națională (deși, privind la evoluția cazului Sebastian Ghiță din ultimele zile, și el un domn apropiat de SRI atât prin natura funcției, cât și a afacerilor, presupunerea noastră începe să cam șchioapete).

Nu este nimic ocult aici, astfel de cursuri ale serviciilor secrete pentru demnitari au loc în toată lumea, inclusiv în SUA, de la nivel de președinte până la cel de funcționari guvernamentali care folosesc în munca lor informații clasificate. Pentru unii aceste cursuri sunt niște zorzoane cu care țin să se laude prin CV-uri. Pentru alții, înseamnă o apropiere dincolo de limitele etice față de serviciile secrete, însă pentru a susține așa ceva despre Sorin Grindeanu ar fi nevoie de mai multe dovezi decât un cursuleț la ANI.

În rest, să nu se îmbete cineva cu apă rece, Sorin Grindeanu este la fel de „prim-ministru proxy” pentru Liviu Dragnea pe cât era și Sevil Shhaideh. Abia acum falsa spaimă a lui Traian Băsescu de o guvernare „de tip iranian” a „ayatollahului” Dragnea ar fi întemeiată, căci nu o să vedeți vreo femeie cu funcție de conducere în vreo republică islamică, toți sunt proxy masculini.

În schimb, o să vedeți o guvernare „de tip Băsescu”, în care domnul Liviu Dragnea, deși nu este președintele României, și-a creat propriul Emil Boc. Se cheamă guvernare asumată politic, pe linie de partid și, în afară de sincopa ca o gură de aer denumită Dacian Cioloș, o trăim cu toții de mai bine de 25 de ani încoace. Acum, e doar varianta ceva mai agresivă și lipsită de fard a unui partid pe care, că ne place sau nu, l-au votat 45% dintre puținii români care s-au sinchisit să iasă la urne.