Ger. Înăuntrul capelei Bellu-ortodox, Ion Besoiu neînsuflețit. Doar Ioana Besoiu și Emilia Dobrin erau la căpătâiul lui. Fiica și fosta soție. De jur împrejur, lumină. Crini albi, trandafiri albi, nuferi albi. Coroane și buchete, flori fără număr. MIKY, TATA! sunt cuvintele de pe coroane, care parcă-l strigă pe cel dispărut la 85 de ani. Pe trupul neînsuflețit al actorului, trandafiri albi legați cu o bucată de celuloid din „Toate pânzele sus”. Tăcere la ora 16. Și abia după 17 i s-a cântat Veșnica Pomenire. Trei preoți uniți în voce armonizează. Unul este înțelept și continuă armonia. Altul pare fulgerător în vorbe, al treilea de provincie, cu accent. Parcă trei întrupări ale vieții artistului. Înțelepciunea de final, fulgerul de adolescență și copilăria sibiană.
„Iubitule”-vorba asta nu se mai aude. „Iubitule”- vorba cu care îi plăcea să te accepte și să te primească actorul. Vărul lui Pompilia Stoian vorbește în șoaptă că Ion Besoiu își pierduse credința după moartea ultimei soții. Dar bârfa aceasta nu ține. Ion Besoiu se împăcase cu singurătatea apăsătoare în fața lui Dumnezeu. Și alte povești se încheagă în jurul lui Ion Besoiu. Și despre rolurile lui și despre glumele pe care le făcea în teatru și la filmări.
Ce nu știți despre Ion Besoiu?
– În timpul celui de-al doilea Război Mondial, la 13 ani, a ajutat la căratul tărgilor cu răniți la spital
– Tatăl lui Ion Besoiu, a fost coleg în școala primară cu Lucian Blaga
– A fost căsătorit de patru ori, prima dată la 23 de ani, cu o cântăreață, ultima oară la 61 de ani, cu o profesoară
– Are o fată, Ioana (din căsnicia cu actrița Emilia Dobrin) și doi nepoți
Carte de vizită
Ion Besoiu născut la Sibiu, la 11 martie 1931-decedat la București, 18 ianuarie 2017
A urmat cursurile Academiei de Teatru și Muzică din Sibiu
16 ani a jucat pe scena Teatrului Radu Stanca, din Sibiu, apoi, sub aripa lui Liviu Ciulei, a debutat la Teatrul Bulandra din București, în piesa „Vultur 101″. Avea 34 de ani
Activitate în teatru, cele mai însemnate roluri: „Cloșca” – „Procesul lui Horia” (1967), „Serebreakov” – „Unchiul Vanea” (1983), „Polonius” – „Hamlet” (1985), „Oronte” – „Mizantropul” (1989), „Corifeu” – „Antigona” (1993), „Senecus” – „Caligula” (1996), „Muhoianov Ivan Matveevici” – „Oblomov” (2003)
Activitate cinematografică, filme reprezentative: „Toate pânzele sus!”, „Furtuna”, „Neamul Șomăreștilor”, „Haiducii”, „Setea”, „Actorul și sălbaticii”, „Răscoala”, „Lumini și Umbre”, „Mihai Viteazul”, „Păcală”, „Ciprian Porumbescu”, „Mircea”, Această lehamite”, Francesca”, „Poarta Albă”, „Noi, cei din linia întâi”