Proiectul pe care România l-a anunțat în 2011, dar nu a mai fost realizat niciodată. Cum a ajuns țara noastră să plătească milioane de euro pe an

Gradul de ocupare în închisori este de 145%, banii alocați nu rezolvă problema supraaglomerării nici în 2017

În fața condamnărilor de la CEDO, care au obligat România la plata a 1,6 milioane de euro în 2016, statul pare inert. Anual se anunță proiecte, dar în realitate, în spațiile de detenție existente, oamenii sunt înghesuiți zi de zi, ajungându-se la un grad de ocupare de 145%.
Administrația Națională a Penitenciarelor (ANP) a anunțat că anul acesta se vor aloca bani pentru noi spații de detenție, dar chiar și așa directorul instituției recunoaște că aceste investiții nu vor rezolva problema decât în sudul țării.

„Principalele investiții pentru 2017 sunt două penitenciare pentru care avem sume alocate pentru studii de fezabilitate, Caracal și Berceni și după aceea sunt trei penitenciare, Deva, Codlea și Giurgiu, unde vom crea noi locuri de detenție și vom moderniza la Deva. În plus, mai avem patru locații unde vom crea noi locuri de deținere, dar nu în acest an. În acest an demarăm lucrările la Vaslui, Baia Mare, Târgu Mureș și la Codlea. (…) La cele două penitenciare nu vor începe lucrări efective, sunt alocați bani doar pentru două studii de fezabilitate. Dacă procesul de achiziție decurge normal și în câteva luni avem un aftfel de studiu, noi vom solivita Ministerului să parcurgem etapa următoare, licitarea proiectului și a achiziției. E clar că cele două penitenciare nu vor rezolva problema supraaglomerării în toată țara. Vor rezolva problema supraaglomerării din sudul țării. Fiecare în parte are câte o mie de locuri. (…)Noi locuri de cazare avem 500 la Deva pentru modernizare, 70 de locuri noi la Deva de creat, sunt 200 la Bacău de modernizat, 200 sunt la Giurgiu de creat și mai sunt la Codlea circa 70 noi „, a declarat Marius Vulpe, directorul ANP.

Povestea celor două penitenciare din Berceni (Prahova) și Caracal a început în urmă cu doi ani. În martie 2015, Guvernul Ponta a aprobat suplimentarea bugetului Ministerului Justiției cu două milioane de lei, pentru Administrația Națională a Penitenciarelor, din Fondul de rezervă bugetară. Un milion de lei din această suma a fost distribuit pentru studii de prefezabilitate în cazul penitenciarului de la Caracal și a unei alte noi închisori, lângă localitatea Berceni din județul Prahova.

Directorul ANP anunța în urmă cu câteva zile că pentru Penitenciarul Berceni avizele de la ministerele Justiției și de Finanțe au venit abia la final de 2016 și instituția nu a putut demara procedura de achiziție a proiectării. În cazul construcției de la Caracal, lucrurile au fost și mai complicate având în vedere că închisoarea era în apropiere de baza de la Deveselu.

Cum a fost blocată în 2016 construcția penitenciarului de lângă Deveselu

Construcția penitenciarului de la marginea orașului Caracal, ar urma să se întindă pe aproape 27 de hectare. Doar că lucrările au fost stopate anul trecut, după ce s-a descoperit că ar fi ajuns la doar doi kilometri de baza militară Deveselu, încălcând astfel zona de securitate a unității. Anunțul l-a făcut în luna martie 2016 fostul ministru al Justiției, Raluca Prună. Aceasta spunea că la Deveselu se stipulează clar că pe o rază de cinci kilometri nu se poate construi nimic.Proiectul, care prevedea o construcție cu 1.000 de locuri de detenție, a primit atunci aviz negativ.

La un an distanță, șeful ANP a anunțat că are promisiuni că va primi aviz pozitiv pentru construcție, după discuții între ministerul Justiției și cel al Apărării.

Autoritățile din Caracal nu vor nici ele să renunțe la proiectul care ar duce la crearea a 500 de locuri de muncă și dau asigurări că americanii nu ar fi deranjați să stea în vecinătatea unei închisori. „Eu sper să nu pierdem proiectul cu pușcăria. Eram în faza demarării unui studiu de prefezabilitate. Noi am pus la dispoziție terenul, la ieșirea din oraș spre Corabia. Primăria Caracal și-a dat acordul, am discutat și cu partenerii noștri. S-a pus problema că pușcăria este prea aproape de Unitatea Militară de la Deveselu, că ar fi ridicată la cinci kilometri de bază. Americanii au spus că nu au nicio legătură, că se poate construi acolo. Eu nu îmi pot permite să pierd acest proiect, să pierd locurile de muncă”, a declarat la finalul lui 2016, pentru MEDIAFAX, primarul Liviu Radu.

Penitenciarul Giurgiu – o construcție începută în 1994, în lucru și în 2017

Penitenciarul Giurgiu este ultimul construit în România. Lucrările au început în anul 1994, iar închisoarea a fost dată în folosință șase ani mai târziu. „Începută în anul 1994 construcția penitenciarului a fost finalizată, în ceea ce privește sectoarele de detenție în anul 2000, an în care a și fost dat în folosință. Capacitatea acestui penitenciar este de 1700 locuri, condițiile de detenție a persoanelor private de libertate fiind dintre cele mai bune”, se arăta în comunicările oficiale ale Administrației Naționale a Penitenciarelor.

La doi ani după darea în folosință a închisorii de la Giurgiu, un raport al organizației APADOR-CH arăta că „la data vizitei (2002), erau finalizate cam jumatate din constructiile proiectate. Din 4 corpuri destinate sectorului de detentie erau finalizate si date in folosinta două. De asemenea finalizate erau si spatiile destinate sectorului vizite si infirmeriei, precum și blocul alimentar. Nefinalizate, aflate în diferite stadii, sunt lucrările de construcții de la celelalte două corpuri destinate detenției, atelierele de productțe, spălătoria și clubul deținuților. Fondurile necesare continuării investiției sunt asigurate, în momentul de față, în proporție de circa 35%.”

12 ani mai tâziu, în anul 2014, într-un răspuns al ANP la recomăndările Avocatului Poporului, se arăta că la Penitenciarul Giurgiu au fost alocați bani pentru transformarea a două pavilioane auxiliare în spații de detenție.

În urmă cu câteva zile, în februarie 2017, directorul ANP anunța că una dintre prioritățile instituției este crearea de noi locuri de detenție la Giurgiu. Mai precis 200 de locuri noi. „Ne-am propus continuarea și chiar finalizarea lucrărilor de extindere a capacității de deținere, prin construirea a două corpuri de detenție. Inițial, cele două corpuri proiectate cu funcțiunile de popotă și sală de festivități sunt, în prezent, în proces de schimbare de destinație. Noua utilitate va fi de camere destinate cazării persoanelor private de libertate care execută pedepse în regim semideschis”, se precizează în informarea penitenciarului, citată de jurnalgiurgiuvean.

Prima închisoare privară din România- anunțată în 2011, nu a mai fost construită niciodată

Ideea unei închisori în regim public-privat a apărut încă din timpul Guvernului Adrian Năstase, când autoritățile din Austria au reclamat creșterea numărului de deținuți români din închisoriile lor și au cerut României să îi repatrieze pe aceștia.
Guvernul Năstase a început discuțiile, în 2003, cu Guvernul de la Viena pentru construirea la Calafat a unei închisori în România din fonduri ale Guvernului Austriei, oficialii vienezi spunând că ridicarea unei închisori în România ar costa numai o zecime din suma cheltuită în același scop în Austria.

Proiectul acestei închisori, care urma să respecte normele europene, a fost abandonat ulterior de autoritățile române.

Anii au trecut, iar în anul 2011 era anunțată construcția primului penitenciar privat din România pe terenul aparținând unei foste unități militare Acesta urma să fie ridicat în comuna Berceni, lângă Ploiești, și să fie ocupat exclusiv de cei închiși în regimul de maximă siguranță. Termenul limită de execuție era prima jumătate a anului 2013.

„Planurile pe care le vedeți sunt modulare. Ele pot fi realizate oriunde și pot fi modificate, întrucât ce vedeți pe această planșă reprezintă sectoarele unui penitenciar. Astfel, capacitatea unei închisori de acest gen poate fi crescută chiar până la o mie de locuri, fiind necesară doar multiplicarea unora dintre sectoare”, spunea, în 2011, Ioan Băla, șeful de la acea vreme al ANP.

Acesta declara că instituția pe care o conduce a realizat deja planurile pentru construcția public-privată din comuna Berceni, costurile de proiectare fiind suportate de Ambasada Olandei, printr-un program dezvoltat în acest sens.
Detaliile parteneriatului public-privat urmau să fie stabilite prin hotărâre de guvern, iar Băla susținea că parteneriatul cu eventualul câștigător presupune ca statul să-i ramburseze în întregime, într-un interval stabilit ulterior, costurile construcției. În plus, investitorul putea externaliza o serie de servicii din închisoare. O altă facilitate pentru eventualul câștigător era exploatarea forței de muncă din închisoare, prin intermediul unui spațiu de producție standard, o hală în care deținuții să producă „parțial” în beneficiul investitorului.

„Cei din aceste penitenciare vor avea condiții civilizate de trai, iar statul nu va mai fi pus în situația de a fi condamnat pentru condițiile pe care le asigură celor închiși”, a mai spus Ioan Băla, care a accentuat faptul că deținuții vor avea condiții „conforme cu standardele internaționale în vigoare”.

Cinci ani mai târziu, în vara lui 2016, Băla declara că acel proiect nu a mai avut nicio finalitate din cauza legislației lipsă în acest domeniu, dar că susține în continuare astfel de inițiative de parteneriat public-privat.

România, de 10 ori mai multe condamnări la CEDO în ultimii 3 ani

În urmă cu câteva zile, întrebat ce lipsește în peniteciarul Jilava, comisarul Cristian Micu, purtătorul de cuvânt al instituției, declara pentru MEDIAFAX: „Banii! Banii ne lipsesc, banii pe investiții. Deci nu banii pe alte articole bugetare. Am avea nevoie, de exemplu, de o sală de mese, acum deținuții mănâncă în camere. Pentru a organiza sălile de mese trebuie desființate spații de cazare, sau să construim în exterior, nici asta nu ne-ar deranja, însă revenim la aceeași problemă – fondurile. Sunt multe de care am avea nevoie pentru a alinia un penitenciar la normele europene.”

În anul 2016, România a avut de plătit nu mai puțin de 1,6 milioane euro în urma proceselor pierdute la Curtea Europeană a Drepturilor Omului. Deținuții au reclamat în toate cazurile lipsa spațiilor, a igienei, lipsa apei calde și prezența șobolanilor în celule. Iar condamnările la CEDO cresc în fiecare an, ajungând de la 32 în 2013, la de 10 ori mai mult în 2016, potrivit datelor făcute publice de Administrația Națională a Penitenciarelor.

În România, gradul de ocupare a închisorilor se calculează după două metode diferite. Pe niciuna, situația nu iese bine, numărul deținuților fiind fie la limita maximă, fie depășind numărul locurilor din penitenciare. Astfel, standardele europene ale Consiliului Europei, prin Comitetul European pentru Prevenirea Torturii și Tratamentelor sau Pedepselor Inumane sau Degradante (CPT) obligă la asigurarea unui minimum de 4 metri pătrați de spațiu pentru fiecare deținut. Legislația românească a adoptat acest standard, însă doar pentru penitenciarele de maximă siguranță și deținuții cu regim închis sau pentru penitenciarele renovate sau nou construite (care încă nu există). Pentru deținuții cu regim deschis și semideschis, se aplică un standard de minimum 6 metri cubi de aer. Astfel, la calculul combinat pe legea românească, gradul de ocupare al închisorilor iese mai mic decât cel obținut prin calculul după standardele europene (CPT). Spre exemplu, în închisorile de maximă siguranță sunt încarcerați și deținuți care au regim deschis sau semideschis și care intră la calculul pe metri cubi, nu pe metri pătrați.
Astfel, pe legea românească, care combină standardul european de 4 metri pătrați cu cel de 6 metri cubi pentru deținuții în regim deschis și semideschis, gradul de ocupare al penitenciarelor din România (inclusiv spitale) era la sfârșitul lunii ianuarie 2017 de 98%.
Aplicând doar standardul european de 4 metri pătrați, gradul de ocupare al sistemului penitenciar românesc este mult mai mare, de 145% la finalul lunii ianuarie 2017.

Cu un număr total de 27.308 deținuți la 31 ianuarie 2017, sistemul penitenciar din România, cu tot cu spitale și centre de educare și de detenție, are o capacitate de 27.744 de locuri (pe standardul de calcul românesc, care combină suprafața de 4 metri pătrați cu volumul de aer de 6 metri cubi) sau de 18.970 de locuri (pe standardul european, de 4 metri pătrați pentru fiecare deținut).

Un studiu realizat recent de Fair Trials International în ceea ce privește detenția și alternativele pre-proces arată rezultate îngrijorătoare, în multe state membre ale Uniunii Europene fiind preferată detenția. Au fost însă evidențiate și bune practici aplicate în închisorile din anumite state.

Observatorul european al închisorilor a efectuat, în anul 2013, două studii asupra condițiilor de detenție din Europa fiind evidențiate, între alte probleme, serviciile medicale sub standarde și faptul că femeile aflate în detenție sunt adesea ținute în condiții improprii, cu acces limitat la activități profesionale și educaționale sau servicii de sănătate.

Studiile au evidențiat și o serie de bune practici în penitenciare, precum schema de vizite asistate în Anglia și Țara Galilor (care oferă asistență financiară rudelor apropiate deținuților care le vizitează, asigurând astfel o mai bună respectare a dreptului de a întreține contacte cu familiile), construirea de zone de vizitare separate pentru membrii familiei (asigurând o intimitate deplină) în Franța, înființarea de centre universitare de închisoare în Polonia și Italia și înființarea secțiilor de votare în penitenciare, pentru a se asigura respectarea dreptului de vot al deținuților, în Polonia.