Ce a decis și ce NU a decis CCR

În eterna disonanță cognitivă în care trăiesc mulți dintre compatrioții noștri, mulți s-au trezit luni pe la prânz că judecătorii CCR de la care cu câteva săptămâni înainte așteptau ca de la înțelepții Solomoni lumina privind OUG 13 și îi vedeau ca pe unica speranță de a stârpi infama creatură a lui Florin Iordache, au devenit brusc niște-ndoielnici. Niște „pesediști”. Ne-am trezit cu toții cu 5-10 ani în urmă, când CCR era bun sau prost în funcție de cum afecta interesele politice ale unuia sau altuia.

Din furia revărsată pe Facebook, te-ai aștepta ca protestul de la Piața Victoriei să-și mute sloganul „Noaptea ca hoții și ca mafioții” în fața Parlamentului, la Curtea Constituțională, și să-l transforme în ceva de genul „Ziua pe la prânzișor, Valer și cu gașca lor/Ne-au lovit în posterior, jignind chiar și-un Procuror”. Totuși, ca și în cazul OUG 13, mai am un singur dor și în cazul deciziei CCR: cât mai multă lume să se revolte bazându-se pe informații corecte, legate de ce prevede acel act și ce schimbări aduce cu el, nu pe propagandă și lozinci sau pe partizanate politice.

Așadar, ce știm până acum este că majoritatea judecătorilor CCR, care sunt 9, nu doar „pesedistul” acela rău de Valer Dorneanu, au luat o decizie cum că DNA s-a aflat într-un conflict juridic de natură constituțională cu Guvernul, atunci când a anchetat circumstanțele adoptării OUG 13 de modificare a Codurilor Penale. Adică, explică președintele CCR, asta înseamnă cazul „când o putere își arogă competențe care revin alteia„. În speță, DNA a făcut niște lucruri pe care ar fi trebuit să le facă Parlamentul și Curtea Constituțională.

Ce lucruri, concret, vom afla, sperăm, din motivarea deciziei CCR. Până atunci, pentru „indicii temeinice”, putem citi comunicatul DNA privind ancheta pe OUG 13, din care aflăm că procurorii au aflat prin cercetare penală niște lucruri care nu țin de Codul Penal, dar pe care le-au prezentat ca rezultat al anchetei lor: cum s-au dat avizele instituționale pe acest act normativ, cum specialiștii tehnici din Ministerul Justiției i-au spus lui Florin Iordache că nu e bine ce face și că OUG „nu e oportună”, cum trebuia interpretat avizul Ministerului pentru Relația cu Parlamentul sau de ce a întârziat ședința de Guvern din 31 ianuarie, spre exemplu.

Ce a greșit DNA, conform judecătorilor CCR? Că și-a „arogat atribuția de a verifica legalitatea și oportunitatea unui act normativ, respectiv Ordonanța de urgență a Guvernului nr.13/2017″. Ce au explicat judecătorii CCR? Că oportunitatea unei OUG (adică dacă e bună sau e rea, e urgentă sau nu e) o decide Guvernul care o emite, apoi ca ultimă instanță Parlamentul care a delegat Guvernul să legifereze prin OUG (conform Constituției). Iar legalitatea sau constituționalitatea unei OUG o decid chiar judecătorii CCR. În niciun caz procurorii.

„DNA s-a apucat să verifice în ce măsură au fost întrunite condițiile de emitere a unei OUG, dacă s-a motivat urgența, dacă s-au luat toate avizele necesare, lucruri care exced atribuțiilor DNA”, a explicat Valer Dorneanu.

Legat de ancheta procurorilor, președintele CCR Valer Dorneanu a spus că ea se putea desfășura la DNA, dar și că poate continua la Parchetul General unde a fost trimisă după ce procurorii anticorupție nu au găsit fapte de corupție în cazul emiterii OUG 13, cu două condiții: „să respecte atribuțiile CCR” și să cerceteze „fapte care să atragă răspunderea penală concretă”. Nu norme de tehnică legislativă, nu evaluări tehnice de oportunitate legislativă, ci posibile infracțiuni.

Desigur, un comunicat de presă eliptic și câteva explicații la botul calului date de președintele CCR jurnaliștilor nu pot ține loc de un corp al deciziei, pe care îl vom afla și îl vom întoarce pe toate părțile când va fi publicată motivarea.

Până atunci, din câtă limbă română înțeleg eu, nu cred că avem să pricepem altceva din decizia CCR decât că procurorii nu trebuie să ancheteze aspecte care țin de oportunitatea unui act normativ (adică dacă e bine sau e rău că îl adoptă cineva), nici aspecte de legalitate și constituționalitate ale actului normativ (adică dacă are toate avizele necesare, dacă respectă Constituția și normele tehnice legislative). Și că ei trebuie să ancheteze dacă s-a petrecut vreo infracțiune în timpul adoptării unui astfel de act normativ – spre exemplu un trafic de influență, o șpagă, un abuz în serviciu sau, la cazul concret al OUG 13, cele 5 posibile infracțiuni cu care dosarul a ajuns de la DNA la Parchetul General. Asta desigur până când motivarea deciziei CCR ne va zice altceva sau nu.

Cum putem ajunge de aici la concluzia că Guvernul nu mai poate fi anchetat și că de acum înainte miniștrii pot să-și dea prin OUG milioane de euro direct în cont, când tocmai președintele CCR a zis că ancheta poate merge înainte? Habar nu am și mă declar depășit de situație. Argumentul unora este că pentru a afla de infracțiuni, procurorii trebuie să poată cerceta, iar această decizie a CCR le-ar pune bețe în roate. Nu sunt de acord. Nu cred că munca unui procuror se aseamănă cu descinderea mongolilor în sat, dând de perete toate ușile și pârjolind până găsesc ceva de valoare. Un procuror nu merge „la ce pică”, ci pe niște indicii temeinice care vizează niște infracțiuni definite de Codul Penal.

Că în cazul PSD am ajuns să ne gândim mereu la ce e mai rău și să strigăm că ne doare și când nu ne-a lovit nimeni, preventiv, după ce am văzut modul odios în care a legiferat OUG 13? Asta e altă discuție, care ține de politică.

Închei cu un citat al CCR din mult slăvita Comisie de la Veneția, care cum ne place nouă românilor să judecăm, are cuvânt sfânt când ne convine ce spune sau e doar o biată recomandare de care putem nici să nu ținem cont, atunci când nu ne convine ce spune: „Pentru deciziile lor politice, miniștrii trebuie trași la răspundere prin mijloace politice, iar nu prin mijloace de drept penal”.

Unul dintre aceste mijloace politice este votul. Poate că în 2020, se va vota mai cu cap și mai masiv împotriva unui partid care procedează așa cum a procedat PSD cu OUG 13. În rest, Florin Iordache, care, apropo, nu a fost deranjat de DNA nici cu o floare pe parcursul acestei scurte cercetări penale, să fie anchetat mult și bine pentru a proba infracțiuni, nu pentru a-i demonstra ticăloșia politică sau neștiința de carte. Și să nu uităm că democrația și statul de drept nu funcționează doar atunci când ne convine nouă sau când produce decizii care ne confirmă propriile păreri.