DUȘMANUL DIN INTERIOR

Legislativul Rusiei ar putea reprezenta următoarea amenințare la adresa luptei pentru putere care a cuprins Kremlinul în ultimii trei ani. Asta în contextul în care camera inferioară a Parlamentului rus a fost consecventă în ultimii 17 de ani, de când președintele Rusiei, Vladimir Putin, se află la putere, acționând în vederea sporirii legitimității liderului de la Kremlin și fiind țapul ispășitor al reformelor dure adoptate.

Confruntându-se cu contestări în creștere din partea elitei politice de la Kremlin, a liderilor regionali ai Rusiei, dar și din partea publicului larg, Putin și-a întărit autoritatea asupra legislativului prin impunerea unor măsuri pentru a fi adoptate care îi erau necesare pentru a-și securiza controlul politic. Însă, potrivit unui raport al „Carnegie Moscow Center”, se pare că puterea sa ar fi fost diminuată odată cu punerea în funcție a lui Vyacheslav Volodin.

Oamenii lui Putin

La scurt timp după ce Putin a preluat puterea ca prim-ministru în 1999, partidul său (n.r – Rusia Unită) s-a clasat pe locul doi în alegerile parlamentare, după Partidul Comunist. Cursa a fost strânsă, însă performanța Partidului Rusia Unită l-a ajutat pe Putin să câștige președinția la două săptămâni după. La următoarele alegeri, care au avut loc în 2004, partidul și-a securizat controlul total al legislativului. Victoria i-a oferit lui Putin mandatul de care avea nevoie pentru a consolida țara, din punct de vedere politic, economic, social și din punctul de vedere al serviciilor de apărare.

La următoarele alegeri din 2007, Kremlinul s-a asigurat că votul va susține performanța Partidului Rusia Unită pentru a legitima alegerea lui Putin de a face schimb cu prim-ministrul Dmitri Medvedev în anul următor. Însă tentativa Kremlinului de a manipula alegerile din 2011-2012, combinată cu decizia lui Putin de a reveni la conducerea statului, s-a lovit de ostilitatea electoratului rus. Rușii au ieșit în stradă ducând la formarea celor mai mari proteste din istoria Rusiei post-sovietice și forțând Kremlinul să cedeze în fața publicului disident pentru prima dată de la preluarea puterii de către Putin.

Cu toate acestea, Moscova a recurs din nou la interferența în procesul electoral din septembrie 2016, chiar dacă nu la fel de fățiș. Președintele avea nevoie de o tranziție lină, fără proteste semnificante, pentru a demara procesul de schimbări drastice în administrația sa și în sistemul legal din Rusia. Deși Putin se menține sus în sondaje, nemulțumirea publică crește pe fondul înrăutățirii situației economice și politizării excesive. Între timp, Putin a devenit din ce în ce mai îngrijorat cu privire la provocările care îi pot amenința autoritatea. Prin urmare, Kremlinul a luat măsuri pentru a preveni instalarea unui climat de instabilitate.

Crearea unui „monstru”

Putin avea, însă, nevoie de un lider puternic și loial la conducerea Dumei de Stat pentru a trece aceste schimbări prin legislativ. La acel moment, l-a numit pe Vyacheslav Volodin în funcția de președinte al Camerei inferioare a Parlamentului. Volodin este cunoscut pentru administrarea pricepută a situațiilor politice tensionate. De fapt, Putin l-a adus, în 2012, pentru funcția de prim-ministru pentru a calma furtuna pe care votul măsluit de la parlamentare și protestele masive au creat-o.

Volodin s-a străduit să parvină în rândurile elitei de la Kremlin, neavând însă influența pentru a reuși. În mod normal, având în vedere funcția deținută, nici nu ar fi reușit, însă grație determinării lui Putin pentru adoptarea legislației necesare necesară consolidării autorității sale, funcția lui Volodin a început să capete din ce în ce mai multă importanță.

În prezent, Volodin a înregistrat pași importanți înspre a-și asigura puterea în următoarea legislatură, întărind dispozițiile în materie de procedură și legislația sub conducerea sa. În plus, acesta s-a poziționat cu un intermediar între oficialii guvernamentali și parlamentarii, ceea ce i-a dat puterea să blocheze dialogul sau să grăbească anumite propuneri în funcție de dorința proprie.

Un alt competitor?

Acțiunile lui Volodin accentuează un trend devenit cunoscut pentru Putin. În ultimii ani, cele mai puternice figuri ale Kremlinului au jonglat pentru poziții cât mai sus puse, deseori sfidându-l pe președinte. În 2016, președintele gigantului petrolier Rosneft, Igor Sechin, a acționat pe la spatele liderului rus pentru a obține un pachet de acțiuni la firma rivală Bashneft. Totodată, acesta a ignorat ordinele lui Putin pentru a-și vinde parte din acțiunile companiei către o listă cu cumpărători aprobată de liderul de la Kremlin și le-a vândut, în schimb, unor parteneri.

Totodată, președintele Ceceniei, Ramzan Kadyrovm, a criticat pe rețelele de socializare inițiativa ministrului de Finanțe de a tăia subvențiile federale acordate regiunii sale. Și Sergey Chemezov, președintele conglomeratului de stat Russian Technologies, a început să cumpere diverse întreprinderi din industria apărării pentru a se asigura că firma sa este infiltrată peste tot, acțiune pe care Putin a încercat să o prevină în trecut.

Aceste manevre au fost neașteptate, în contextul în care Sechin, Kadyrov și Chemezov sunt cele mai puternice figuri din Rusia și pentru aproximativ 20 de ani, au stabilizat putererea Kremlinului, chiar dacă uneori au ignorat ordinele lui Putin. Cu toate acestea, liderii politici din linia a doua și a treia au început să devieze de la parcursul impus de la Kremlin. Mulți lideri ai guvernelor regionale, împovărați de datorii, au început să își manifeste din ce în ce mai des opoziția. Mai mult, un număr semnificativ a eliminat structurile guvernamentale locale pentru a-și asigura puterea. Pentru a ține sub control situația, Putin a demis șase lideri regionali în ultimele trei săptămâni.

Cu toate că Volodin este unul dintre oamenii loiali lui Putin, el ar putea la fel de ușor să schmbe macazul odată ce a căpătat suficientă putere, la fel cum au făcut-o și alți membri ai elitei politice. Pentru liderul de la Kremlin, acest lucru ar putea însemna un dezastru. Ultimul lucru de care Putin are nevoie este un alt rival cu greutate, cu atât mai mult cu cât amenințările la adresa autorității sale continuă să crească.