Pasiunea care i-a omorât. „Puteau să sară din tren să se salveze, dar n-au făcut-o. Au murit ca niște eroi!”

Pasiunea cu care și-a făcut întotdeauna meseria este justificată în ochii foștilor lui colegi atunci când se vorbește despre decizia de a nu părăsi „corabia de fiare” – locomotiva în care a semnat pentru ultima dată contractul cu viața.

Adrian Andrei, un fost coleg al mecanicului Alexandru Garcea, își amintește despre perioada în care au lucrat împreună.

„A fost mecanic aici la Petroșani și apoi a fost transferat la Simeria. De acolo a și ieșit la pensie și s-a angajat la privat. Am lucrat împreună, locomotivele erau viața lui. A fost un foarte bun și pasionat mecanic. Cu siguranță, dragul pentru meserie a dominat când a decis să se angajeze și după pensionare”, spune mecanicul petroșănean.

POLITICĂ Ambasadorul României în Austria, Emil Hurezeanu, REFUZĂ propunerea de a candida la Preşedinţie: „Nu port pălării mai mari decât îmi permite capul”

21:43

TRAGEDIE Un avion de mici dimensiuni, cu 10 persoane la bord, s-a PRĂBUȘIT peste mai multe magazine din centrul unui oraş turistic din Brazilia

21:16

Prin ochii lui, accidentul feroviar de la Bănița – Merișor se vede altfel, are o altă nuanță și alte ecouri profesionale.

„Îmi este foarte greu să vorbesc despre un coleg care și-a dedicat viața meseriei. Imaginile de ieri nu le voi uita ușor, empatia nu poate fi descifrată în cuvinte. Cunoaștem rutina profesională, ne cunoaștem cu bune și cu rele, cu plusuri și cu minusuri. Eu mă pot apropia, e adevărat, de ceea ce au simțit cei doi colegi ai noștri, pentru că știu ce înseamnă să fii acolo (în locomotivă – n.r.), decodez mai ușor solicitarea lor, fiindcă înțeleg din interior întregul tablou al evenimentului”, spune mecanicul care a fost, sâmbătă, la fața locului pentru recunoașterea lui Alexandru Garcea.

Mecanicul povestește că presiunea în astfel de clipe este nemăsurabilă fiindcă responsabilitățile sunt multiple, iar cele ale propriei vieți ajung pe ultimul loc.

„Cunoștea meseria din scoartă în scoarță, cu toate responsabilitățile ei. Noi avem din prima oră de lucru până în a 12-a oră din program responsabilitatea siguranței pe calea ferată. Aceeași responsabilitate. Vorbesc și de responsabilitatea propriei garnituri și de cea a partenerilor la trafic, cum le spuneți dumneavoastră. Sunt convins că i s-au derulat – pe repede înainte – toate ipotezele de lucru. Imaginați-vă că putea exista pe linie un tren care mergea în aceeași direcție de mers. Putea să-l prindă din urmă, cu viteza scăpată de sub control pe un tronson cu restriție de 40 de kilometri pe oră. Un om care simte meseria – și la el nu existau dubii în acest sens – nu cred că s-a gândit o secundă să se autosalveze”, spune fostul coleg al mecanicului mort.

O simplă privire aruncată asupra locului în care a început alunecarea necontrolabilă a trenului – porțiune cu vegetație – arată că dacă cei doi și-ar fi propus salvarea, sărind din tren, ar fi avut șanse mari de supraviețuire.

Mecanicul a solicitat sprijin împiegatului de mișcare din Merișor. Solicitarea reprezintă în „uzanța mecanicilor” un strigăt excepțional de ajutor, un semnal de „dezarmare” al celui care lansează apelul.

„Nu vreau să folosesc cuvinte mari, dar au murit ca niște eroi pe altarul meseriei noastre. Aveau și posibilitatea să sară din locomotivă, să abandoneze garnitura, dar nu au făcut-o, ceea ce spune multe despre simțul datoriei. Sunt sigur că a făcut tot ce a fost omenește posibil să evite această tragedie și să salveze garnitura pe care o conduceau. E un act de total curaj să rămâi în continuare pe locomotivă când conștientizezi că nu mai poți controla nimic. Ești cumva predat în mâna necunoscutului”, a spus Adrian Andrei.

Localitatea hunedoreană Bănița reprezintă vârful traseului Târgu-Jiu – Simeria. Până la Bănița se urcă, se traversează Carpații, cum spun mecanicii, și apoi începe coborârea.

Adrian Andrei își amintește de pe vremea când era ajutor de mecanic, cu mulți ani în urmă, că îi povesteau colegii despre o întâmplare similară petrecută în aceeași zonă.

„Atunci era o garnitură mult mai grea, avea peste 1.800 de tone, care prinsese 80 de kilometri la oră. Au reușit să o oprească parcă pe la Bretea Română, nu-mi mai amintesc exact. Atunci infrastructura avea altă calitate”, a adăugat mecanicul.

Alexandru Garcea a murit împreună cu un coleg de-al său în vârstă de 51 de ani, ajutor de mecanic, în accidentul feroviar care s-a soldat cu deraierea a 14 vagoane dintr-o garnitură de 16.