Care sunt dovezile istorice că Iisus a existat sau nu? Ce știm până în prezent

Cât de siguri putem fi că Iisus Hristos a trăit cu adevărat?

Dovada istorică privind existența lui Iisus din Nazaret a fost deopotrivă bine argumentată de ani buni și larg împărtășită. La zeci de ani distanță față de presupusa sa existență, El este menționat de istoricii evrei și romani, precum și într-o sumedenie de scrieri creștine. Prin comparație cu Regele Arthur, care se spune că ar fi trăit în 500 d.Hr, vedem cum majoritatea înscrierilor istorice care fac referire la acea perioadă nici măcar nu îl menționează pe Arthur, iar primele menționări apar abia la 300-400 de ani de la domnia sa. În schimb, scrierile despre Iisus Hristos nu sunt limitate în timp.

Ce ne spun scrierile creștine?

Valoarea acestor dovezi este redată atât de rapiditatea răspândirii lor, cât și de conținutul detaliat. Primele scrieri creștine care îl menționează pe Iisus sunt epistolele lui Pavel, iar în timp s-a agreat faptul că primele au fost scrise la 25 de ani de la moartea lui Hristos, în timp ce biografia detaliată a Mântuitorului, care apare în Noul Testament, ar fi fost conturată la 40 de ani de la moartea sa. Prin urmare, este greu de imaginat de ce scriitorii creștini ar inventa în amănunt un salvator al evreilor într-o perioadă în care – sub Imperiul Roman – existau suspiciuni puternice privind aderarea la iudaism.

Ce nu au spus autorii creștini despre Iisus?

Din ceea ce știm până acum, primul autor din afara bisericii care să îl menționeze pe Iisus Hristos a fost istoricul evreu pe nume Flavius Josephus, care a scris despre istoria iudaismului în jurul perioadei 93 d.Hr. Face două referințe la Hristos. Una dintre acestea este controversată pentru că se bănuiește că ar fi fost deformată de scriitorii creștini (cel mai probabil aceasta îmblânzește punctul de vedere al istoricului), în timp ce cea de-a doua nu a ridicat suspiciuni (îl invocă pe „Iacob”, fratele lui Hristos).

La 20 de ani după Josephus, politicienii romani Plinius și Tacitus vin cu o serie de noi consemnări. De la Tacitus am aflat că Iisus a fost executat în timpul guvernării lui Pilat din Pont în Iudea (26-36), în timp ce Tiberius era împărat (14-37), date care corespund cu cele din evanghelii. La toate aceste informații se adaugă cele consemnate de Plinius, potrivit cărora, în perioada în care era guvernator în nordul Turciei, creștinii îl considerau pe Iisus Dumnezeul lor. Niciunul dintre cei doi nu agreau creștinii – Plinius vorbea în scrierile sale despre obstinația lor în gândire, în timp ce Tacitus le cataloga religia drept o superstiție distructivă.

Cât de controversată este existența lui Hristos în prezent?

Într-o carte publicată recent, filosoful francez, Michel Onfray, vorbește despre Iisus ca despre o ipoteză, referindu-se la existența sa ca la un „concept” și nu ca la o figură istorică. În urmă cu zece ani, „Proiectul Iisus” a fost inițiat în State. Una dintre principalele surse de dezbatere a guvernat în jurul întrebării dacă Iisus Hristos a existat sau nu. Câțiva autori au argumentat că Iisus din Nazaret a fost non-existent atât în ceea ce îl privește pe el, cât și Nazaretul, susținând că ambii sunt invenții ale creștinilor. Cu toate acestea, trebuie notat că doi istorici importanți, care au scris poziționându-se frecvent împotriva acestor argumente sceptice, au fost atei: Maurice Casey (de la Universitatea Nottingham) și Bart Ehrman (de la Universitea din Carolina de Nord).

Pe de altă parte, un studiu recent a arătat că 40% din adulții din Anglia nu cred că Iisus a existat cu adevărat.

Sunt dovezi arheologice care să ateste existența sa?

Parte din confuzia creată în jurul existenței Mântuitorului este cauzată și de argumentele arheologice cel puțin stranii care sunt puse în legătură cu el. Recent au fost formulate revendicări potrivit cărora Iisus ar fi fost nepotul Cleopatrei, completate de existența unor monede care l-ar înfățișa pe Hristos cu coroana de spini pe cap. În anumite cercuri, încă există interes pentru pânza în care se spune că ar fi fost învelit și înmormântat Iisus. De altfel, Papa Benedict al XVI-lea a declarat că giulgiul reprezintă ceva ceea ce măiestria umană nu ar fi putut să creeze și un simbol al Sfintei Sâmbete. Cu toate acestea, este dificil de găsit istorici care să vadă în acest material drept o dovadă arheologică serioasă. Documentele realizate de creștini, evrei și scriitori romani alcătuiesc cea mai puternică dovadă.