Prima pagină » Magazin » Oamenii de știință care încearcă să găsească ADN-ul lui Iisus Hristos. Legătura cu osemintele lui Ioan Botezătorul descoperite în Bulgaria

Oamenii de știință care încearcă să găsească ADN-ul lui Iisus Hristos. Legătura cu osemintele lui Ioan Botezătorul descoperite în Bulgaria

Cristina Andrei

Publicat: 16/04/2017, 17:20

A fost prima oprire a unei călătorii care se anunța extraordinară. Într-o zi luminoasă, dar geroasă de ianuarie, povestește George Busby, în acest an, am ajuns pe o mică insulă din Marea Neagră, pe coasta estică a Bulgariei. Sveti Ivan a fost, mult timp, o destinație favorită a turiștilor și pentru că pe vremuri acolo era un templu al lui Apollo. Eu, însă, mă aflam acolo pentru a discuta cu bătrân arheolog bulgar despre cea mai importantă descoperire a carierei sale.

În 2010,Kasimir Popkonstantinov a descoperit ceea ce el crede că reprezintă oasele unuia dintre cei mai cunoscuți sfinți ai creștinătății, Sfântul Ioan Botezătorul. Cercetătorul era interesat de ceea ce ar putea revela analiza ADN atât despre acele oseminte, cât și despre altele. Împreună cu un specialist în Scriptură, Joe Basile, omul de știință a călătorit în jurul lumii filmând un documentar despre dovezile științifice și religioase care conectează artefacte arheologice despre care se spune că sunt chiar ale lui Iisus Hristos.

Popkonstantinov a făcut această remarcabilă descoperire atunci când căuta artefacte pe locul unde se afla o biserică din secolul al VI-lea, construită peste o basilică din secolul anterior. Atunci când săpa cu grijă prin noroi în locul unde ar fi trebuit să fie altarul, acesta a dat peste o lespede de piatră și a fost absolut stupefiat să constate că sub ea se afla o cutie mică din marmură. A știut imediat ce este, pentru că, găsită într-o biserică din această parte a Europei care datează din secolul V, era clar că trebuia să conțină o relicvă a unui sfânt sau a unei persoane religioase. Cutia era de fapt o raclă și, pe măsură ce a continuat să sape, a găsit încă o cutie similară, la aproximativ un metru mai jos. Pe marginea interioară era și o inscripție: „Fie ca Dumnezeu să te salveze. Sfântului Ion”.

Când Popkonstantinov a deschis racla, mai târziu, a descoperit înăuntru cinci fragmente de oase. Epitaful de pe cutia mai mică, folosit probabil pentru a transporta oasele în timpul călătoriilor a fost dovada-cheie care l-a condus la ideea că s-ar putea ca osemintele să aparțină Sfântului Ioan Botezătorul. Descoperirea este extrem de importantă, mai ales că Ioan Botezătorul a fost atât discipolul lui Iisus, cât și vărul său, însemnând că ar putea să aibă ADN comun.

Datorită evoluțiilor tehnologice, extragerea și analiza materialului genetic din oase și din fosilele unor organisme care au fost îngropate în pământ este în plin avânt. Acum avem secvențe ADN de la sute de oameni care sunt morți de multă vreme, iar analizarea acestor secvențe continuă să rafineze înțelegerea istoriei umanității.

ADN-ul ca dovadă a identității

La început, Busby a fost sceptic în privința a ceea ce osemintele descoperite în Bulgaria ar putea revela. Pentru început, niciun test ADN nu poate să dovedească faptul că acelea erau cu adevărat bucăți din trupul lui Ioan Botezătorul, ale lui Iisus sau ale oricărei alte persoane cunoscute istoric. O mostră de ADN nu poate fi extrasă și apoi analizată pentru ca ulterior oamenii de știință să spună, ca prin minune că aparțin unui personaj biblic. Pentru acest lucru am avea nevoie de o mostră ADN care să fie, fără niciun dubiu, a lui Ioan Botezătorul și cu care să poată fi comparate osemintele. Așadar, simpla existență a acestor relicve nu ar fi suficientă.

O altă considerație majoră a oamenilor de știință este aceea că există riscul contaminării. Într-un scenariu ideal, materialul antic ce urmează să fie folosit pentru analizza genetică ar trebui să nu fie atins de nimeni de la moartea persoanei respective și până în momentul testului. Cele mai elocvente mostre de oseminte sunt cele scoase din pământ, puse într-o pungă și apoi trimise direct la laborator pentru extragerea ADN-ului. În cei 500 de ani care stau între moartea lui Ioan Botezătorul și închiderea oaselor în racla din biserică, acestea ar fi putut fi atinse de o mulțime de persoane care probabil că și-au lăsat ADN-ul în urmă.

Acest lucru nu înseamnă, totuși, că totul este pierdut. ADN-ul se degradează în timp, așa că acesta poate fi extras și din fosilele care au ceva semne de degradare. Astfel, cercetătorii pot diferenția contaminarea modernă de genoamele antice, dar pot încerca și să extragă ADN din interiorul oaselor.

Ce poate dezvălui ADN-ul

George Busby susține că ADN-ul ar trebui să fie considerat un instrument adițional în arheologie, pentru că există două beneficii clare pe care le poate aduce acestui domeniu. Mostra de ADN poate fi comparată cu cele ale altor relicve, iar dacă vor fi găsite alte dovezi care să ateste că mai există oase ale lui Ioan Botezătorul, o rudă apropiată a lui Iisus, atunci ar putea fi folosită genetica pentru ca cele două să fie comparate și pentru a vedea dacă este posibil ca ele să vină de la aceeași persoană sau de la oameni înrudiți. Există, de asemenea, și colecții numeroase cu mostre ADN ale oamenilor din întreaga lume, astfel că ele pot fi folosite pentru a stabili originea geografică a unora dintre oseminte.

Care este, așadar, concluzia care se desprinde din descoperirea cercetătorului bulgar? Datarea cu carbon a sugerat că acestea erau, într-adevăr, vechi de 2.000 de ani, iar secvențele de ADN au arătat o afinitate cu populațiile actuale din Orientul Mijlociu. Din nefericire, geneticianul care a făcut cercetarea a dezvăluit că, cel mai probabil, avem de a face cu o contaminare serioasă, pentru că a găsit pe relicve și material genetic al celui care a extras osemintele din pământ. În plus, materialul a fost unul destul de redus, astfel că ar fi destul de greu de stabilit cu exactitate cui aparțin oasele, de fapt.

Acest defect al contaminării apare și pe alte relicve considerate simboluri ale creștinătății. De exemplu, cercetări recente au identificat urmele ADN-ului mai multor oameni pe Giulgiul din Torino, o bucată de pânză în care se presupune că a fost înfășurat Iisus când a fost coborât de pe cruce.

În Ierusalim există, de asemenea, un bărbat care încearcă și acum să extragă material genetic din Osuarul lui Iacob, o cutie din secolul I despre care se crede că ar putea conține osemintele fratelui lui Iisus. Și în Israel un arheolog studiază câteva cuie, unul ditnre ele fiind încă înfipt într-o bucată de os uman, din care, însă, este imposibil de extras ADN.

În vreme ce analiza ADN-ului nu poate dovedi că aceste artefacte sunt ceea ce unii cred că sunt, există speranța că acestea, alături de alte obiecte, vor putea într-o zi să ofere dovada relațiilor dintre personajele biblice și istorice și descendenții lor moderni. Oamenii de știință se gândesc chiar la posibilitatea că, în viitor, s-ar putea dovedi că materialul genetic de pe Giulgiul din Torino este din aceeași familie cu cel din Osuarul lui Iacob, ambele având legătură cu oasele descoperite în Bulgaria și, astfel, ar putea reconstrui familia genetică a lui Iisus.