Societatea Ghizilor Montani, despre tragedia din Retezat: Accidentul putea fi evitat. Alpinismul nu este o activitate competițională

„Accidentul putea fi evitat dacă grupul celor șapte persoane respecta câteva principii de bază ale mersului pe munte iarna. Printre acestea: informarea în prealabil cu privire la condițiile meteo din masiv. După cum a precizat, serviciul local Salvamont a transmis public un avertisment cu privire la creșterea riscului de avalanșe în masivul Retezat, ca urmare a ninsorilor din ultima perioadă din toată România”, arată un comunicat publicat de Societatea Ghizilor și Liderilor Montani, organizație din care fac parte ghizi montani atestați oficial și instructori de alpinism.

Ei arată că, deși un astfel de moment tragic nu este oportun pentru găsirea de vinovați și că o mare parte a publicului din România „a devenit brusc cunoscătoare a muntelui și își permite să emită tot felul de judecăți”, această tragedie putea fi evitată dacă erau respectate câteva principii de bază. Primul ar fi fost cel referitor la condițiile meteo de pe munte.

„De menționat că în Retezat nu există un buletin nivologic oficial (ca în masivele Făgăraș și Bucegi, astăzi), practicanții alpinismului fiind nevoiți să interpreteze riscul de avalanșă în mod individual, în funcție de experiență personală, cunoștințele din domeniu și alte informațiile colaterale. Sunt numeroase situații în care alpiniștii cu experiență consistentă aleg să meargă până la limita zonei de siguranță, pentru a analiza cu propriii ochi situația din teren și de a decide dacă merg mai departe sau se întorc din drum”, arată Societatea Ghizilor.

Pe traseul din Retezat unde s-a petrecut tragedia, existau două variante de drum – una de vară, alta de iarnă, acesta fiind al doilea principiu de respectat pe munte – „alegerea corectă a variantei de deplasare spre creastă și adaptarea comportamentului la situația din teren”. De asemenea, se vorbește și despre cât de eficient și sigur este pe munte un grup mixt din adulți și copii.

„Dinspre cabana Gențiana spre vârful Peleaga există o variantă specifică de iarnă, care este relativ mai sigură la avalanșele de zăpadă. Un grup mixt de adulți și minori este departe de a fi ideal pentru o tură de alpinism, deoarece diferă foarte mult modul individual de evaluare a riscurile întâlnite, ritmul de mers, viteza, anduranța, etc. în condițiile unei ture de iarnă, la mare altitudine (> 2.000m alt.), cu zăpadă mare și vizibilitate scăzută. Acest lucru este valabil chiar dacă doi din cei trei minori din grup aveau deja o oarecare experiență de alpinism acumulată ca minori însă (!), adică fără a fi fost implicați vreun moment în evaluarea riscurilor. Iarna, folosirea unei scurtături de vară – decizie a liderului de grup, cel mai probabil – este total nerecomandată, fiind mult mai expusă la avalanșă. Se pare că exact pe această scurtătură a mers grupul celor șapte, în momentul în care s-a declanșat avalanșa de zăpadă”, arată articolul respectiv.

În final, Societatea vorbește despre „recordurile” din alipnism și nevoia de competiție, cei doi minori morți în urma avalanșei fiind considerați niște copii-fenomen ai alpinismului, de unde și controversa apărută dacă niște copii ar trebui împinși la limite în astfel de sporturi extreme.

„Toate așa numitele „recorduri” și „clasamente” în alpinism, în cazul adulților ca și în cazul minorilor, sunt create artificial de către mass media și de practicanții înșiși, în diferite scopuri. Nici o organizație de munte din lume, fie că vorbim de uniuni internaționale ale cluburilor de amatori (UIAA) sau uniuni profesionale (UIMLA, UIAGM) nu recunoaște și nu recomandă goana după „recorduri” de viteză, de vârstă sau altfel de recorduri. Alpinismul (mersul pe munte în teren accidentat cu echipament special) nu este o activitate competițională (doar anumite subramuri sunt!), se desfășoară în zone montane înalte, izolate, fără spectatori și fără arbitri. Performanța în alpinism se măsoară cu totul diferit față de sporturile de echipă sau individuale, care se desfășoară pe terenuri de sport, în fața spectatorilor”, arată Societatea.

„Riscul nu poate fi niciodată eliminat de pe munte sau din alpinism și nimeni nu garantează securitatea individuală. Acesta este un adevăr fundamental ce trebuie înțeles ca atare, indiferent de modul în care se desfășoară alpinismul: pe cont propriu, într-un club montan, într-un curs de inițiere cu instructor sau într-o tură cu ghid montan”, îl citează Societatea respectivă pe alpinistul Marian Anghel.

„Mersul pe munte este o aventură pentru adulți și copii în egală măsură. Dacă primii sunt capabili să evalueze riscurile la care se expun sau apelează la persoane competente să facă acest lucru în locul lor (ghizii montani), minorii au încredere totală în părinții lor. Iar aceștia au datoria să nu o înșele!”, se încheie articolul respectiv.