CCR îl lasă pe Dragnea la ușa Guvernului. Șeful PSD nu poate fi premier. UPDATE

Judecătorii au decis joi, după ce au amânat de patru ori o pronunțare pe acest dosar, să respingă pur și simplu sesizarea Avocatului Poporului, Victor Ciorbea, cu privire la neconstituționalitatea legii Guvernului 90/2001, care nu îi permite unui condamnat penal să fie membru al Guvernului. CCR a decis cu majoritate de voturi să respingă ca inadmisibilă excepția de neconstituționalitate sesizată de Victor Ciorbea.

„Pentru adoptarea acestei soluții, Curtea a constatat că, în esență, motivele invocate în sesizare constituie atât probleme de aplicare și interpretare a legii de către autoritățile publice competente, cât și aspecte de legiferare  ce intră în competența Parlamentului„, arată judecătorii CCR.

Avocatul Poporului a atacat, pe 5 ianuarie, la CCR, Legea care nu îi permite lui Liviu Dragnea să fie membru al Guvernului.

EXTERNE Un om al străzii din Germania a trecut de la agonie la extaz și invers, după ce a primit o MOȘTENIRE mare. S-a îmbătat și a pierdut banii într-o gară

20:00

ACTUALITATE Victor Ponta: „Nu am dat BANI să-l cunosc pe Trump. Sunt mai zgârcit”

19:30

CCR a luat în dezbatere această excepție de neconstituționalitate, pentru prima dată, în 7 martie. Deși judecătorii CCR au dezbătut pe marginea excepției de neconstituționalitate de fiecare dată, nu au reușit să se pună de acord și să tranșeze prin vot în favoarea uneia sau a alteia dintre soluții, astfel încât speța a fost amânată pentru 21 martie, apoi pentru 4 aprilie, ulterior pentru 27 aprilie iar acum pentru 4 mai.

După prima amânare, președintele CCR Valer Dorneanu a declarat că judecătorii Curții au simțit nevoia să „aprofundeze mai bine cauza”.

„Cauza a fost amânată. Am dat termen pe 21 martie. Nu am reușit să ajungem la o soluție. Am simțit nevoia să aprofundăm mai bine cauza și să analizăm cea mai bună dintre variantele care s-au discutat astăzi, care sunt mai multe”, a precizat președintele CCR, Valer Dorneanu, în data de 7 martie.

El a spus că nu au existat presiuni politice nici în această speță, nici în altele și că s-au evocat mai multe variante de decizie, „într-un fel, în altul”.

„Propria practică a CCR se va găsi în soluția finală. Bineînțeles că am pornit și de la practica noastră, și de la CEDO și am avut un material documentar de la foarte multe țări din Europa cu privire la modul cum reglementează această problemă și am avut și literatură juridică și de toate”, a mai spus Dorneanu.

Dorneanu a declarat, însă, după a doua amânare, cea din 21 martie, că soluția privind excepția la Legea 90/2001 este „cea mai grea soluție” pe care au avut-o de dat judecătorii CCR.

„E cea mai grea soluție pe care am avut-o de dat până acum pentru că problemele sunt mai ales de apreciere politică”, a spus Dorneanu.

Întrebat de ce spune că e cea mai grea soluție, președintele CCR a răspuns: „Așa am simțit-o noi, pentru că nu am putut ajunge până acum la o soluție”.

Chestionat dacă apreciază că e cea mai grea soluție și din cauza presiunii mediatice și politice, Dorneanu a precizat: „Noi nu ne ghidăm neapărat după presiunea mediatică, nici după cea politică, pentru că aceea există tot timpul. De fapt ambele există. Vrem întâi să fim împăcați cu conștiința noastră și cu convingerea că soluția pe care o dăm corespunde interpretării exacte a Constituției și sensului Legiuitorului, în măsura în care el este în concordanță cu principiile constituționale”.

După a treia amânare a luării unei decizii, Dorneanu a declarat că „este nevoie de mai mult studiu”.

„S-a amânat pentru 4 aprilie pentru că nu am reușit să ajungem la o soluție. E nevoie de mai mult studiu. S-au avansat până acum mai multe soluții, dar niciuna dintre ele nu întrunea o majoritate decizională. Și atunci, acum ne-am cam apropiat de două variante, va fi posibil de ajuns la o concluzie cu ele”, a spus Dorneanu.

El a spus că în cadrul dezbaterii au fost ridicate mai multe probleme de drept.

„S-au ridicat și probleme de admisibilitate, s-au ridicat și probleme de oportunitate, de legiferare, dacă la o anumită lipsă de coerență în privința reglementării unor interdicții pentru funcții de același nivel este corect să existe diferențe sau nu, multe alte probleme”, a spus Dorneanu.

Întrebat dacă pe 4 aprilie crede că CCR se va pronunța și va avansa o soluție, Dorneanu a răspuns: „Cred că da, 90% ne vom pronunța”.

În schimb, plenul CCR a decis, în ziua în care s-a amânat a treia oară luarea adoptarea unei soluții, că orice decizie va fi transmisă, pe viitor, exclusiv prin comunicat de presă și că nu se vor mai face declarații publice la sfârșitul ședințelor, preluând astfel exemplul ceorlalte instanțe.

Dorneanu a ieșit, astfel, din sala de ședință a CCR și i-a anunțat pe jurnaliștii care așteptau declarații că în plenul CCR s-a decis ca orice comunicare să se facă prin intermediul unui comunicat de presă, remis după ședințele CCR, astfel încât nu va mai face declarații publice după ședințe.

În această situație, jurnaliștii au aflat „pe surse” despre cea de-a patra amânare, care a avut loc în data de 27 aprilie.

Dragnea a declarat, la începutul anului, în momentele configurării Guvernului Grindeanu, în repetate rânduri, că această lege este una „profund neconstituțională”. De asemenea, liderul PSD a subliniat că nu a solicitat funcția de premier pentru sine, deși i s-ar fi cuvenit, din cauza acestei legi, el folosind un termen destul de controversat la acel moment, respectiv „deocamdată”.

Recent, Dragnea a declarat că nu își mai dorește să fie premier, indiferent ce va decide CCR în speța Legii 90/2001.

„Ceea ce s-a întâmplat este istorie. Obiectivul meu nu mai este să fiu prim-ministru. Obiectivul meu este să gestionez, atât cât pot, conducerea Camerei și conducerea Parlamentului împreună cu Călin Popescu-Tăriceanu și să sprijin cu toată puterea mea acțiunea guvernamentală, indiferent ce va spune CCR săptămâna viitoare”, a spus Dragnea, recent, la o emisiune televizată.

În ceea ce privește excepția ridicată în 5 ianuarie de Avocatul poporului, instituția susține că în efectuarea analizei de neconstituționalitate s-a constatat „lipsa de coerență legislativă în stabilirea unor criterii de integritate clare, obiective și general valabile pentru ocuparea funcțiilor aparținând celor trei puteri organizate în cadrul democrației constituționale, aspect de natură să aducă atingere principiului echilibrului puterilor în stat, consacrat de art. 1 alin. (4) din Constituție, precum și prevederilor art. 16 alin. (3) din Constituție referitoare la ocuparea funcțiilor și demnităților publice „în condițiile legii”.

Astfel, instituția susține că în legislația internă există diferențe de tratament juridic în ceea ce privește condițiile de ocupare a demnităților din cadrul puterii executive.

„Pentru îndepărtarea viciului de neconstituționalitate și pentru a da expresie principiului separației și echilibrului puterilor în stat, asigurând deplina efectivitate a textului constituțional, legiuitorul, în cadrul marjei sale de apreciere, va trebui să reexamineze dispozițiile art. 2 din Legea nr. 90/2001 în sensul identificării unui raport de proporționalitate între condițiile ocupării unei funcții publice și scopul urmărit prin soluția legislativă și anume exercitarea funcției de membru al Guvernului de către o persoană desemnată să pună în aplicare Programul de guvernare acceptat de Parlament”, a explicat Avocatul Poporului.

Instituția a avut în vedere și lipsa de previzibilitate a sintagmei „nu au suferit condamnări penale” din cuprinsul legii.

„Cu referire la principiul previzibilității, în jurisprudența sa (Decizia nr. 489/2016), Curtea Constituțională a reținut că, „potrivit Legii nr. 24/2000 privind normele de tehnică legislativă pentru elaborarea actelor normative, în cadrul soluțiilor legislative adoptate trebuie să se realizeze o configurare explicită a conceptelor și noțiunilor folosite în noua reglementare, care au un alt înțeles decât cel comun, pentru a se asigura astfel înțelegerea lor corectă și a se evita interpretările greșite (art. 25), iar, „dacă o noțiune sau un termen nu este consacrat” sau poate avea înțelesuri diferite, semnificația acestuia în context se stabilește prin actul normativ ce le instituie, în cadrul dispozițiilor generale sau într-o anexă destinată lexicului respectiv și devine obligatorie pentru actele normative din aceeași materie. Chiar prin raportare la prevederile Codului penal referitoare la pedepsele complementare, sintagma „nu au suferit condamnări penale” poate suporta interpretări diferite (în sensul de a stabili dacă prevederea legală criticată se aplică pentru orice condamnare penală sau doar pentru cele în care s-a pronunțat o hotărâre judecătorească prin care s-a dispus ca pedeapsă complementară interzicerea dreptului de a ocupa o funcție care implică exercițiul autorității de stat, prevăzută de art. 66 lit. b) din Codul penal”, mai explică instituția.

Un alt aspect avut expus de Avocatul Poporului se referă la lipsa unui tratament juridic diferențiat între „persoanele condamnate pentru infracțiuni săvârșite cu intenție, pe de o parte, și persoanele condamnate pentru infracțiuni săvârșite din culpă, pe de altă parte, aspect ce atrage încălcarea art. 16 alin. (1) și art. 53 din Constituție, precum și a art. 14 din Convenția pentru apărarea drepturilor și a libertăților fundamentale, art. 1 din Protocolul nr. 12 la Convenție, art. 2 pct. 1 și art. 21 pct. 2 din Declarația Universală a Drepturilor Omului, art. 2 pct. 1, precum și art. 25 din Pactul internațional cu privire la drepturile civile și politice”.