Hemingwayul Twitterului – cu carabina la tâmplă

Întâi, demiterea directorului FBI. Ar fi avut tot dreptul s-o facă – FBI e parte a puterii executive și răspunde în fața președintelui – dar, firește, nu în interes propriu. Dând impresia că-l demite ca scape de presiunea investigației asupra amestecului Rusiei în campania electorală, a suflat în pânzele celor care au comparat înlăturarea fără preaviz a lui James Comey cu „masacrul de sâmbătă seara” al lui Nixon – debarcarea procurorului Cox.

Când, a doua zi, jurnaliștii prezenți la Casa Albă ca să relateze despre vizita ministrului rus de Externe (însoțit de ambasadorul Serghei Kislyak, „capul răutăților”) n-au fost primiți, iar apoi în Biroul Oval au dat peste Secretarul de Stat al lui Richard Nixon, vulpoiul Kissinger, fandacsia – gata: „Watergate!”, „Impeachment!”. De ce se afla nonagenarul în proximitatea lui Trump? Fiindcă (v-am atras atenția de multă vreme), îl consiliază pe președintele Americii, iar în mod special în relația cu Putin face oficii de intermediar.

Între timp, reprezentanții Casei Albe se încurcau în minciuni, deși adjunctul Procurorului General, Rod Rosenstein, produsese cea mai solidă și altruistă motivație a demiterii: manipularea publică de către șeful FBI a anchetei privitoare la contul privat de e-mail și serverul doamnei Clinton, în campania electorală.

Apoi a intervenit însuși Donald J. Trump, contrazicându-se de trei ori în trei zile. A urmat interviul de 31 de minute acordat lui Lester Holt de la NBC. Acolo, Hemingway-ul Twitter-ului, cum îi place să-și spună, și-a dus carabina la tâmplă. Întrebat dacă se află sub investigație, a recunoscut că l-a întrebat în trei rânduri despre asta pe James Comey iar acesta ar fi negat. N-a scăpat ocazia să-l facă pe șeful FBI fanfaron, dar și să declare efuziv: „I am a big fan of the FBI! I love the FBI!”. A ținut și să se audă: „N-am investiții în Rusia, nici una. N-am vreo proprietate în Rusia. Mulți au crezut că dețin clădiri de birouri în Moscova. N-am…”.

Și fiindcă îi place să acționeze în stil mare, Donald J. Trump și-a mai pus o dată carabina la tâmplă, cu câteva ore în urmă, pe Twitter, amenințându-l public pe demis: „James Comey ar trebui să spere că nu există înregistrări ale conversațiilor dintre noi înainte de a începe să sifoneze către presă”.

(Analiștii politici ai lui Dughin au dat năvală să arate că demiterea intempestivă a lui James Comey a amânat… lovitura de stat pregătită de serviciile secrete!).

Pentru demiterea directorului FBI, președintele Statelor Unite nu poate fi pus sub acuzare. În principiu, e greu de pus sub acuzare, cu Congresul majoritar republican. (Dacă s-ar ajunge la suspendare, ar însemna ca măruntul vicepreședinte Pence să îi ia locul până la alegerile din 2020).

Însă, prin reacțiile autoincriminatoare post-demitere, Donald Trump își apropie periculos degetul arătător de trăgaci.