„Congresul PNL ar trebui să aducă partidului unitate, să aducă o selecție de criterii pe profesionalism pentru viitori lideri ai partidului și să reprezinte recunoașterea performanței politice. Avem doi candidați, Cristian Bușoi și Ludovic Orban, au foarte multe calități, dar și întâmplări mai puțin plăcute în cariera lor politică. (…) Un lucru pe care-l aștept în urma congresului este articularea unui proiect de unificare a dreptei, despre care încă nu vorbește nimeni, dar sper ca imediat după congres să ne asumăm în mod clar o asemenea direcție”, a afirmat Alina Gorghiu, la Timișoara, potrivit Mediafax.
Ghici, ce? Nu sunt doi, sunt trei candidați, și pe ultimul îl cheamă Viorel Cataramă, care nu gândește la viitorul dreptei exact-exact cum gândește Gorghiu.
„Astăzi, ALDE, PMP și USR au reușit pentru că noi am fost slabi, au mușcat din trupul nostru, pentru că nu am fost de dreapta, ci am fost ai tuturor și ai nimănui. Nu am niciun fel de problemă, aplicând acest program, aducând șapte milioane de oameni către PNL, să-i spulber de pe scena politică pe acești indivizi care au mușcat din trupul nostru în mod incorect și nemeritat”, a spus și Viorel Cataramă, la Ștefănești.
Cum va face asta? Cică are el o metodă.
„Să ne întoarcem puțin în urmă, la istoria recentă a partidului. În 1993 eu am preluat conducerea partidului împreună cu domnul Quintus. PNL pe vremea aia avea 1%, era ieșit din Parlament și aproape în disoluție. În Parlament erau Dinu Patriciu, Nicolae Cerveni, Nicolae Manolescu, trei partide în Convenția Democrată și în Parlament și fiecare dorea să facă unificarea liberalilor. În trei ani, i-am terminat, i-am adus în mod necondiționat în PNL, pentru că am făcut o politică de dreapta, clară, a PNL, în interiorul Convenției Democrate. A fost greu, dar am reușit”, a povestit Viorel Cataramă.
Mie-mi spui?! Greu, greu, că doar ordinul se discută, nu se execută, nu?!
Și pe atunci, ca să vezi surpriză, aripa PDSR a echipei nu părea deloc că vrea să se spurce la dreapta democrație.
În sfârșit, fapt e că astăzi nu mai e politica aia veche, pe care o știe Cataramă, de la precursori, cu „față umană”, de o-ncropiseră, la repezeală, fosta securitate, blat cu elementele fostului PCR.
S-a mai schimbat lumea, a mai învățat carte.
O fi Nicușor ușor „retrograd” și puțin dictator în micul său partid, dar părerea mea e că mai bine moare, decât să se predea PNL.
Cât privește ALDE, dacă prinde slipul e surpriză la pariuri. După cum se anunța ieri-azi la difuzoare, conservatorii se retrag în munți, ca să facă rezistență, pace și cadență pentru Constantin, dușmanul Tăriceanului. Cică ar fi început oamenii să deșire partidul pe la mâneci, ca să-i tricoteze jerseu lui Ponta.
Cu PMP ar putea să aibă vreun succes. Firește, dacă nu-l spulberă Băsescu, între timp.
Iar tot tabloul acesta e valabil, în exact aceeași măsură, și pentru varianta „unificare”.
Singurul care rămâne disponibil, în final, este, ați ghicit, Dacian Cioloș: fie îl spulberă Cataramă, fie îl invită Alina în PNL.
Și o luăm iarăși de la capăt cu alba-neagra: ba că vine, ba că nu vine…