Creștinii sărbătoresc duminică Rusaliile. Ce se spune despre această sărbătoare

Rusaliile reprezintă consacrarea solemnă a Bisericii întemeiate de Iisus Hristos. Duhul Sfânt nu este dăruit numai Bisericii în ansamblu, ci și fiecărui creștin în parte.

Minunea Pogorârii Sfântului Duh se continuă în Biserică, aducând rod în taina Sfântului Mir. De aceea, Rusaliile sunt și o sărbătoare de mulțumire pentru harul Mirului.

Tradițiile de Rusalii se întemeiază pe credința în viața veșnică, în existența spiritelor rele (diavoli) și în posibilitatea de mijlocire înaintea lui Dumnezeu pentru sufletele celor adormiți.

Rusaliile – „Pogorârea Duhului Sfânt” – se prăznuiesc întotdeauna duminică, la cincizeci de zile după Învierea Domnului. În ajunul acestei duminici, sâmbătă dimineață, se face pomenirea morților. În popor, această sâmbătă este numită „Moșii de Vară”, „Moșii de Rusalii” sau „Moșii cei Mari”.

Grija pentru cei morți

Sâmbătă, înainte de Rusalii, după slujba Parastasului, credincioșii împart milostenie pentru iertarea sufletelor celor adormiți în Domnul. Acum se dau de pomană străchini noi cu mâncare. Aceste vase românești din lut (materia potrivită pentru vasele de pomenire) se mai numesc și „moșoaice”, de la numele colectiv de „moși”, dat tututor celor adormiți.

În cănile pentru pomană se pune o băutură curată (apă de izvor, lapte sau vin curat), iar în vase mâncăruri: fructe, plăcintă, caș, ouă, mămăligă, ciorbă de pasăre, colac.

Mânerele coșnițelor și vasele de pomană se împodobesc frumos, cu flori de trandafir și fire de busuioc. Când se ajunge la casa celui căruia i se împarte, se aprinde lumânarea, care este înfiptă în colac. În acest moment are loc un schimb, fie el cât de mic. Astfel, cel care primește pomană, împarte la rândul său pentru cei adormiți din neamul său.

Credincioșii nu mănâncă nimic în această zi, până nu termină de împărțit pomană pentru apropiații trecuți în neființă. Chiar și cei mai puțin credincioși spun că nu este bine să mănânci ceva în această zi, fără a da mai întâi ceva de pomană.

Frunzele de tei

Duminica Rusaliilor, când este prăznuită Pogorârea Duhului Sfânt, se face prilej pentru evocarea „limbilor ca de foc” care s-au pogorât peste Apostoli. Aceste „limbi” sunt închipuite astăzi de frunzele de nuc sau de tei, care sunt aduse de credincioși la biserică, spre a fi sfințite. După slujbă, frunzele se iau acasă și se așază la icoane și la uși.

În popor se crede că frunzele și ramurile de tei feresc gospodăriile de fulgere, de grindină și de duhurile rele.

Sfințirea semănăturilor

Îndată după slujbă, în Duminica Pogorârii Duhului Sfânt, preotul și credincioșii merg pe câmp și săvârșesc Sfeștania, adică sfințirea mică a apei. Cu aghiazma aceea se stropesc semănăturile câmpului, atât de preot, cât și de fiecare credincios în parte.

Rusaliile, în mitologia populară

În mitologia populară, „Rusaliile” sunt niște spirite rele (iele, zâne). Se mai spune despre Rusalii că sunt fiicele lui „Rusalim împărat”, acesta din urmă fiiind o personificare a cetății Ierusalim. Ele stau pe pământ vreme de o lună. Nu pot fi văzute de oameni. Pe unde trec ele, apar tot felul de boli și necazuri. Ele umblă îmbrăcate în alb, dansează în văzduh și caută locuri neumblate. Locurile unde joacă rămân arse și neroditoare. Pentru a fi feriți de ele, oamenii pun în casă pelin și usturoi. În aceste zile, frunze de pelin se pun în toate băuturile, cu excepția apei.