STUDIU. Venitul minim universal acordat tuturor cetățenilor nu ar reduce sărăcia, ci ar genera majorări de taxe

O țară care introduce venitul minim universal garantează fiecărei persoane un venit minim indiferent de criterii precum vârstă, pregătire, muncă sau avere.

Perspectiva înlocuirii ajutorului social existent cu un venit minim universal a fost adusă în discuție în țări precum Statele Unite, Elveția și Franța. Finlanda și Olanda au început experimente pe tema venitului minim universal, dar nici o țară nu a decis încă ce va face.

Susținătorii venitului minim universal argumentează că vor asigura siguranța tuturor în societate și vor reduce inegalitatea.

James Browne și Herwig Immervoll, autorii raportului OCDE, susțin că venitul minim universal la un nivel semnificativ ar necesita creșteri de taxe și reduceri ale beneficiilor existente și nu ar fi un instrument eficient pentru reducerea sărăciei.

Potrivit studiului, sistemele de securitate socială din economiile avansate variază în funcție de cât de focusată este țara pe problema sărăciei. Sistemele de asigurări sociale asigură, adesea, venituri semnificative grupurilor cu venituri mari, în special în țări precum Italia, unde rata de pensionare anticipată este mărită.

Dacă sistemele sociale și scutirile de taxe pe venit ar fi înlocuite de o singură plată pentru toți oamenii aflați sub nivelul de pensionare, OCDE a concluzionat că plata per persoană ar fi cu mult sub nivelul necesar pentru a crește standardul de viață peste linia națională de sărăcie din toate țările. Împărțirea plăților către oameni care nu sunt nominalizați ar duce la niveluri reduse ale venitului, notează OCDE.

Taxele s-ar majora pentru cea mai mare parte din oameni, ca rezultat al introducerii venitului unic universal, crescând apoi rata taxelor în PIB, care deja sunt mari în zona OCDE.

În Italia și Finlanda, un venit minim universal plătit la nivelul salariului minim existent în țară ar genera economii la buget, nu costuri.

Cu un venit minim universal care să vizeze în mod clar familiile sărace, nivelurile de sărăcie ar crește în Marea Britanie, Franța și Finlanda și ar rămâne neschimbate în Italia. Marea Britanie, Franța, Finlanda și Italia sunt cele patru țări studiate în raport.

Autorii studiului susțin că un venit minim universal ar slăbi interesul pentru muncă, pentru că ar separa legăturile dintre drepturi și responsabilități ale celor care își caută un loc de muncă.

La patru luni după ce Kela, instituția de siguranță socială din Finlanda, a lansat experimentul venitului minim, care va dura doi ani, o parte din cei 2.000 de beneficiari raportează deja un nivel redus de stres, potrivit Business Insider.

Suma de 600 de dolari pe care o primesc lunar este suficientă pentru a-i ajuta pe oameni să se relaxeze, a declarat Marjukka Turunen, reprezentant Kela.

Programul Finlandei este o versiune modificată a venitului minim, în contextual în care majoritatea susținătorilor susțin că sistemul trebuie să fie necondiționat. Finlandezii nu trebuiau să fie angajați când au aplicat, în 2016, pentru a primi beneficiul de 600 de dolari. Totuși, dacă între timp au găsit un loc de muncă după ce au aplicat pentru venitul minim sau după ce experimentul a început, ei vor continua să primească suma respectivă.

Și provincia Ontario din Canada a început un program pilot în aprilie care asigură un venit necondiționat de aproape 12.600 de dolari pe an, pentru 4.000 de cetățeni. Aplicanții trebuie să aibă vârste curprinse între 18 și 64 de ani și să trăiască cu un venit limitat.

Fondatorul și directorul Facebook, Mark Zuckerberg, susține ideea unui venit minim universal. „Ar trebui să analizăm idei precum venitul minim universal, pentru a ne asigura că toată lumea are un amortizor pentru a încerca idei noi”, a spus Zuckerberg în discursul adresat în ziua acordării diplomelor la Harvard.

În 2013, organizații din 15 țări membre ale UE au promovat o inițiativă care prevedea ca fiecare cetățean al Uniunii Europene să aibă garantat un venit minim din care să-și asigure existența fără a munci sau a îndeplini alte îndatoriri față de comunitate. Inițiativa se numea „Unconditional Basic Income” (UBI – venit minim necondiționat) și trebuia susținută prin strângerea a un milion de voturi până în ianuarie 2014, dar voturile nu au fost strânse.