De ce cred că Nicușor Dan are dreptate

Cultura de valori a acestui partid este în coagulare. Aici găsești de toate pentru toți. Dar în primul rând găsești oameni bine intenționați și cinstiți în proporții confortabile. Cum găsești și infiltrați ai serviciilor secrete. Ca peste tot.

Despre USR se zice în târgul nostru animat de scenarii, conspirații și denunțări, că este „partidul sistemului”. Nu. Nu este partidul sistemului, ci a fost ajutat de sistem și de Președinte ca el să existe și să-i fie bine, în imperativul de a reînnoi clasa politică. În Spania, sistemul i-a inventat omologului USR, Podemos, un partid care să-l concureze, pe nume Ciudadanos, ajuns in alegerile din 2015, al treilea partid din Spania.

La noi, nu e incă cazul. Dar s-ar putea ca USR-ul să se divizeze in două partide, dacă Nicușor Dan nu revine la matcă, într-o formă sau alta.

Iar una din aripi, cel mai probabil aripa Ghinea, va fi opțiunea celor care au grijă ca reforma clasei politice să meargă după calendarul propus.

La cum îl știu pe Nicușor Dan, o va lua de la capăt. De la zero. Dar de data asta alături de o mână generoasă de parlamentari și lideri de organizații.

Nu poți spune că USR este de stânga sau de dreapta. Nici nu cred că mai e azi valabilă încadrarea. E la fel de relevantă precum cea de dreptaci, stângaci sau ambidextru. Eu unul sunt ambidextru din punct de vedere al ideologiei. Mă regăsesc și-n stânga, și-n dreapta.

Nu există un motiv mai bun să guvernezi decât cel al dezideratului universal al Părintelui pentru Copilul său: Educație, Sănătatea, Cultura Civică și Mediul. Adică un copil educat, sănătos, cu personalitate, implicat și care trăiește într-un mediu curat și sustenabil. E tot ce-și dorește un părinte pentru copilul său. Politicile durabile și sustenabile devin o masă critică integratoare stângii și dreptei. Bipolaritatea celor două doctrine nu mai reprezintă astăzi democrația și diversitatea pe care o pretinde „ideologia Pământului”.

Acum ceva timp, Nicușor Dan și-a dat demisia din partid. El a motivat astfel această decizia de a reacționa la poziționarea progresistă a majorității partidului în chestiunea drepturilor minorităților sexuale și de a se opune referendumului inițiat de Coaliției pentru Familie, inițiat de BOR:

„Decizia asta, în opinia mea, este greșită din trei puncte mari de vedere. Primul dintre ele este că duce dezbaterea publică către o temă nesănătoasă, adică tradiție vs modernism/progresism și pentru România are riscul să facă din aceasta tema principală a dezbaterii publice. Adică, nu cine fură vs cine nu fură, ci cine apară tradițiile față de elemente progresiste. În peisajul ăsta, USR-ul care fusese până acum în opoziție cu partidele vechi, partidul anti-corupție prin excelență și partidul care apără statul de drept, va deveni partidul drepturilor minorităților, așa va fi el catalogat.”

Consiliul politic al USR se adună din nou în jurul datei la care, la PNL, sunt alegeri pentru un nou lider. În jur de 17 iunie. Pentru a se defini o soluție de compromis pentru cestiunea ardentă care a despărțit apele mării în USR și care a dus la demisia fondatorului acestui partid. Cum marile priorități definite ale USR nu conțin și această dilemă pe care Vestul a rezolvat-o în diferite moduri dând celor de același sex posibilitatea de a forma o familie, adică de a se căsători și a adopta și copii, teofania progresistă și ateistă aflată în litigiu va zgudui și antagoniza cel mai nou partid din Parlamentul României.

Poporul românesc sondat s-a împărit în două felii: 70% pentru „familia tradițională”, deci impotriva căsătoriilor gay și a adopțiilor, și 30% pentru liberalizare drepturilor minorităților sexuale. Intr-o țară în care sărăcia reprezintă aproape două treimi, iar mai mult des peste două treimi se declară ortodocși, tendințele anticonservatoare, antireligioase și progresiste vor intâmpina o rezistență atăt de mare încât se va isca încă un război intern de care nimeni nu are nevoie. Cu-atât mai mult USR-ul, care a început să realizeze că fără proiecte pentru comunitate, „religia anticorupție și anti PSD”, practicată pe toate holurile instituțiilor statului de către acest partid, nu mai poate câștiga nici simpatie, nici alegeri, ci doar epuizante și dizolvante dezbateri și injurături.

În jurul unei reforme ce necesită timp, dezbateri publice și educație de la firul ierbii, nu poți veni să-ți plafonezi partidul la bazinul strict urban de centrul orașului, chiar dacă majoritatea partidului vrea să-ndrepte o persecuție de istorie indelungată.

Pentru că, nu-i așa, orice partid visează să ia puterea în urma unui proces electoral pentru a-și impune vizunea asupra reformei Statului de la butoanele acestuia.. Poziționându-se anti „Familia Tradițională”, USR-ul admite că niciodată nu va lua puterea, ci cel mult va putea face alianțe de guvernare cu „partidele vinovate” pe care le-a desființat în discursul public de până acum.

În filmul „Gladiatorul”, generalul gladiator Maximus, intrat în arena supraviețuirii sau morții, striga obsesiv colegilor aflați sub scutul falangei militare organizate: „Stay Together! Stay Together!”

Cred că este mult mai important ca cel mai progresist partid să nu se rupă și să riște pierderea alegerilor, decât să clameze o soluție radicală și rapidă, pe care Parlamentul nu o va vota oricum în această legislatură.

Iar soluția nepoziționării de nici o parte, nu este în contractul public pe care orice votant l-a semnat cu partidul pe care l-a votat.

Iar soluția pentru a împăca și pe cei 30%, și pe cei 70% și revenirea lui Nicușor Dan in USR, există in două variante din trei: Pro parteneriatul civil(acceptabil de ambele tabere). Contra căsătoriilor gay ( pe care majoritatea românilor nu o pot astăzi accepta)