Grindeanu și-a lăsat playmaker-ul în ofsaid

Pentru că n-a tăcut când a avut ocazia – ba, chiar a vorbit, și încă de două ori, împotriva omului-Firea, avocatul, inclusiv după ce „Daddy” Dragnea i-ar fi zis să-ți țină gura că e de rău – situația premierului s-a agravat galopant.

Firea l-a făcut „și-mai-rău-decât-tehnocrat”, ceea ce constituie un adevărat vot de blam, câtă vreme aprecierea vine de pe linia Voluntari-Afumați, Dragnea i-a transmis, la tv, că nimic nu e imposibil în ceea ce-l privește, totul depinzând de evaluarea actului de guvernare, iar un pesedist a apreciat, la ochi, că în partid sunt câțiva oameni care îi pot lua locul lui Grindeanu la șefia guvernului, imediat-imediat. Urmează o voce, de la talpă, care ne va anunța că, după Chirica de la Iași, Grindeanu de la Timișoara e al doilea acoperit din PSD – ceea ce n-ar fi exclus, întrucât prea a devenit arogant.

Mai mult, 99 la sută din masa anonimă a guvernului PSD (căci nu-i mai putem spune „Grindeanu”), cică ar fi părăsit Victoria și stă înghesuită prin anticamera lui Daddy, de la Parlament, într-o continuă ședință de guvern. Evident, în absența șefului de drept al executivului.

„Dar de ce vorbim de alt Guvern? Noi încercăm foarte mult să ținem cu acest Guvern”, a spus șeful Camerei Deputaților, și premier al executivului din anticameră, în același timp, răspunzând astfel unei întrebări despre remaniere. „Dar guvernul ține la Daddy?” – s-a ridicat, spontan, întrebarea? „Eu cred că da. 99 la sută din Guvern ține cu mine. De câteva luni de zile e tot prin anticameră pe aici”, devenind, practic, „Guvernul meu – 2″.

Ei bine, toate acestea nu numai că nu l-au descurajat pe „premierul-fost-marionetă”, Grindeanu, ba chiar l-au îndârjit, făcându-l, parcă, și mai coerent, cumva. A devenit și mai puțin sincopat în exprimare, mai lin, mai puțin răvășit, dovedindu-și noua îndrăzneală inclusiv atunci când, întrebat de ce nu-i iese programul de guvernare, omul a răspuns limpede, curajos, „Hâmm-Hâc”, „Îmm”…

Dar asta a fost nimic – antreul, aperitivul, cum s-ar spune, din moment ce reprezentația de gală a avut loc abia astăzi, la matineu, în Parlament, la votul Legii salarizării unitare, când, pur și simplu, premierul n-a venit să-și asume legea Craiolguței. Ba, mai mult, „l-a deturnat” și pe șeful Finanțelor, care nici el n-a venit să-și asume legea ministrului Muncii.

Oamenii ăștia doi, Grindeanu și finanțistul, singurii care au înțeles probabil consecințele adoptării legii, dar care, ce să vezi, chiar ei ar fi trebuit să-și asume consecințele-șoc, au ignorat chemarea la sinucidere colectivă a liderului, pe care l-au lăsat să-și asume, plenar, succesul, de vreme ce a tot spus că, de fapt, el este creatorul programului de guvernare, liderul absolut, recte adevăratul premier.

Care a spus după vot:

„Da, într-adevăr, este o problemă că azi ministrul de Finanțe nu a venit în Parlament să susțină legea, cu toate că avea timp. (…) Și premierul Grindeanu ar fi trebuit să fie aici. (…) N-a fost o poziție foarte confortabilă pentru mine și pentru colegii mei faptul că ministrul de Finanțe azi nu a fost prezent să spună ceea ce nouă ne-a spus în permanență, și anume faptul că această lege este sustenabilă. Eu, personal, nu am nevoie de această garanție pentru că noi nu am făcut legea în parcul Cișmigiu și acum încercăm să căutăm bani”.

Eu, personal, însă, înțeleg de ce oamenii arătați cu degetul n-au fost în plen: ministrul Ștefan a refuzat să-și asume consecințele unei legi despre care specialiștii și sindicaliștii, reprezentanți ai beneficiarilor, spun că este o calamitate – plecarea sa la Paris fiind doar un alibi rezonabil -, iar Grindeanu a lipsit pentru că, oricum, n-ar fi avut voie să vorbească.

În schimb, am o întrebare: „avocata” Firea de ce n-a venit, ca să-i înfiereze ea, cu mânie proletar-capitalistă pe acești defetiști, dacă tot a declanșat analiza pe organizație?!