„Catastrofa economică” ascunsă în noul program de guvernare

Mi se pare tot mai verosimilă interpretarea potrivit căreia, schimbarea guvernului Grindeanu nu a fost generată doar de teama lui Dragnea de a-l scăpa pe premier de sub control – cu consecința implicită a șubrezirii poziției sale de lider în partid -, ci, mai ales, de perceperea situației real-negative produse de „sinergia” prea multelor fapte și măsuri de aplicat, abrupt și fără control, în materie de fiscalitate, salarizare, sisteme de asigurări sociale, cuprinse în primul său program de guvernare.

Nu se pot explica altfel, sub nici un fel de logică, declarațiile pozitive, laudative chiar, ale președintelui PSD, Liviu Dragnea, făcute cu doar o lună înainte de „marea și devastatoarea evaluare”, la adresa guvernului.

Nu este deloc exclus ca Dragnea să fi fost informat, abia după risipirea bezelelor, despre realitatea crudă, economică și financiară a orei, în România – cheltuieli, deficit, inflație, pierderi, împrumuturi; bașca întârzieri și costuri cauzate de incompetență și nesiguranță executivă.

Astfel, de la „frugala” analiză de evaluare, anunțată având ca scop declarat remanierea unor miniștri neperformanți – cu adresă aproape directă la Tudorel Toader, atunci, mai arzătoare la ordinea zilei fiind abaterile de la „program”, în materie de justiție, decât cele din spațiul economico-financiar -, s-a ajuns în numai câteva zile la ordinul și măsura de descăpățânare a guvernului.

Devenea aceasta cea mai sigură spălare pe mâini de eșecul, nu al neimplementării măsurilor din program, ci chiar al structurii programatice, al esenței tezei lui Dragnea, Vâlcov și compania.

Greu să-ți asumi, peste noapte așa un faliment generos, pe care să-l repari din mers.

Astfel, s-a decis punerea la zid a iepurelui Grindeanu, cu senzaționalul tam-tam de care România a avut parte, am mai spus-o, în cel mai bun moment al său de politică externă.

Că Sorin Grindeanu ar fi fost parte conștientă, cu replică și text, în scenariul mascaradei, mi-e greu să cred. Și n-aș fi fost atât de sigur dacă alături de el n-ar fi venit Victor Ponta, fostul lider fiind dispus oricând să încerce revenirea la butoanele partidului.

Astfel, odată cu plecare fostului premier, la Palatul Victoria era tras prin tocătorul de hârtii și vechiul program, cel nou fiind scos din mapele guvernului Tudose, cu aerul că nimic nu s-a întâmplat.

Manevra, cel puțin periculoasă, nu a mai păcălit însă pe nimeni. Întreaga clasă politică la unison cu mediul de afaceri a reacționat ferm

Extrem de grav mi se pare nu numai modul de a înlocui un program de guvernare ratat cu altul, fără a-ți fi asumat eșecul, ci, mai ales, „aspectul” unor măsuri economice cuprinse în noul document, care, pe semne, ar vrea să dreagă busuiocul.

Elocventă în acest sens mi se pare declarația liderului PNL, Ludovic Orban: „Impozitarea cifrei de afaceri e o catastrofă economică, este crimă cu premeditare împotriva companiilor și va bloca dezvoltarea economică a României pe o perioadă lungă de timp – a afirmat liderul PNL, Ludovic Orban pentru un cotidian central. Practic, blochează orice investiție privată. Impozitarea cifrei de afaceri are foarte multe consecințe negative, în primul rând împiedică folosirea resurselor proprii pentru dezvoltare și chiar instituie un stimulent negativ care va determina foarte multe companii să nu se dezvolte, pentru că, pe măsură ce îți crește cifra de afaceri, plătești mai mult și practic nu mai ai niciun fel de stimulent în a asigura dezvoltarea companiilor. Al doilea – companiile cu marjă de profit mică, prin introducerea acestui impozit, vor înregistra pierderi. După părerea mea, se vor închide zeci de mii de companii. (…) Foarte multe astfel de companii care sunt astăzi în România se vor muta, capitalul evadează de regulă pe zonele unde are cea mai mare capacitate de a produce profit, vom asista la plecarea a foarte multe companii din România și, de asemenea, foarte multe din companiile care astăzi sunt interesate să investească în România probabil vor decide să investească în alte țări din zonă. (…) Per ansamblu, toate motoarele economice vor fi gripate, se va ajunge la stagnarea economică și chiar riscăm să intrăm într-o nouă criză”.

Și, pentru ce toate acestea? „Doar” ca să cazi din lac în puț, sau și pentru că ți se pare un moment tocmai bun ca să te răzbuni pe multinaționalele „care au scos românii-n stradă”?