În declarația de presă a președintelui Iohannis, care a urmat ședinței CSAT, stupoare: „Un document pe care nu l-am discutat, fiindcă a fost retras pe de ordinea de zi, vreau să îl menționez totuși – Planul de înzestrare a Armatei pentru perioada 2017-2026. S-a constatat că acest document a neglijat un aspect important, și anume acordul politic de a aloca 2% din PIB pentru Apărare pentru cel puțin un deceniu. Documentul a fost, ca atare, retras de inițiator. Urmează să fie adaptat dorinței politice și urmează să fie prezentat într-o ședință ulterioară a CSAT”.
În cuvinte mai puține: Ministerul Apărării Naționale n-a băgat de seamă că România s-a angajat să aloce 2 la sută din PIB pentru Apărare. Și-a amintit în plină ședință și a retras Planul 2017-2016 de înzestrare a Armatei. Dacă a omis acest „aspect” elementar – angajamentul are i-a adus României aprecieri, de la Washington la Bruxelles – mă întreb ce alte „aspect” au mai fost omise. Mă întreb, firește, dacă e vorba doar despre prostie criminală sau e mai mult decât atât.
Întrebat care vor fi efectele acestei amânări, președintele Klaus Iohannis a răspuns confuz și contradictoriu, invocând o „problemă principială”, pe care n-a definit-o: „Faptul că astăzi a fost retras documentul și se va reveni nu este o problemă principială din acest punct de vedere. Sper să nu fie o problemă principială politică. Noi am aprobat planurile și acest document venea în completare. Proiectele pentru achizițiile strategice au fost înaintate în Parlament la începutul anului, aprobate acolo și urmează ca Ministerul Apărării să pună în practică ceea ce s-a decis acolo. Și cred că toată lumea a înțeles că aici nu putem să tergiversăm lucrurile. Fiecare zi de întârziere, iată, poate să aducă atingere securității naționale”. Deci, lucrurile nu pot fi tergiversate nici măcar o zi, dar amânarea Planului de înzestrare 2017-2026 nu trebuie să ne alarmeze. „Proiectele pentru achizițiile strategice au fost înaintate în Parlament la începutul anului”, în lipsa acestui „document de completare”.
Jurnaliștii au insistat: „Avem un orizont de timp? Cât de repede se va rezolva măcar problema logistică?”. Cu calmul său imperturbabil, la care a adăugat o doză solidă de optimism, președintele CSAT a declarat: „Aceste achiziții vor începe în acest an, dar evident că va dura câțiva ani până când întreaga bază materială a Armatei va avea un nivel satisfăcător”. Nimeni nu mai crede că achizițiile „vor începe în acest an”, la jumătatea căruia procedurile n-au fost încă urnite.
Că ne mințim între noi nu e o noutate, e sport național. Că suntem pe punctul de a nu ne putea respecta angajamentul – 2 la sută din PIB pentru Apărare, începând din 2017 – e catastrofal.
De ce e lasă îmbrobodit președintele României de slugoii lui Dragnea nu pot să înțeleg și pace. („Pace” e un fel de a spune, un deziderat pios. În zona noastră de lume numai pace nu e, context în care ministerul de resort își permite să compromită Planul de înzestrare).
N-am, deocamdată, argumente să afirm că Guvernul Dragnea 2, în foame de bani, borfășește și proiectele de investiții în Apărare. Aproape jumătate din bani sunt pe credite de angajament, nu creează deficit, se duc în datoria publică. Sper să fie vorba doar despre prostie criminală.
Nu pot să nu-mi amintesc ce a răspuns noul ministru al Apărării, la audierile din Parlament, întrebat dacă va putea fi cheltuită, până la sfârșitul anului, suma de 2 la sută din PIB. „Vă asigur că voi fi foarte ferm în a se respecta termenele prevăzute de lege și a nu se întârzia niciun minut, în așa fel încât să putem să aducem spre înzestrare ceea ce este prevăzut în buget și să recuperăm eventualele întârzieri care există astăzi”.
Distinsul politruc Țuțuianu ne asigura săptămâna trecută că nu va „întârzia nici un minut” (din seria de declarații nătânge „Guvernul va lucra non-stop”). Ba mai mult, a promis că a doua zi va „analiza” împreună cu secretarii de stat, toate domeniile majore legate de înzestrare. „Vă asigur că urmăresc cu foarte multă îndârjire, voi urmări zi de zi și ceas de ceas ca lucrurile să se întâmple și să cheltuim nu banii oricum, ci să cheltuim pe proiecte care sunt prioritare și care să ne asigure nouă mai multă securitate națională”.
Au trecut câteva ceasuri de când Planul de înzestrare a Armatei României 2017-2026 a fost retras de pe ordinea de zi a CSAT, din motive de prostie pură a celor care l-au redactat, și ministrul Apărării tace „cu foarte multă îndârjire”.