Ascunse sub fustele celor de la FMI, Bruxelles, BNR și ale presei, marile companii, băncile și clasa de business s-au trezit încălecate de o haită din PSD și de un public care aplaudă

Dintr-o dată, multinaționalele, corporatiștii și cei care s-ar putea încadra în clasa de mijloc au devenit inamicii noii conduceri a PSD.

Cineva a început să ceară socoteală multinaționalelor, spre bucuria celor din aparatul de stat, a pensionarilor sau a antreprenorilor mici și mijlocii care au pierdut în criză, care au fost scoși din piață de către companiile străine.

Eliminarea plafonului pentru plata contribuțiilor de asigurări sociale, o idee venită peste noapte și aplicată imediat după ce PSD s-a instalat la Palatul Victoria, a produs rumoare în rândul corporatiștilor, care s-au trezit că li se reține mai mult din salariu, asta dacă firma unde lucrează nu a acoperit diferența.

În programul de guvernare PSD 2, citit de noul premier Mihai Tudose, toată clasa de business s-a trezit cu impozitul pe cifra de afaceri în loc de impozitul pe profit. De asemenea, a intervenit și taxa de solidaritate, care de fapt este un impozit mai mare pe venit. Urmează noul nivel al redevențelor, o temă extrem de controversată.

Cu acest impozit pe cifra de afaceri, marile companii, organizate în Coaliția pentru Dezvoltarea României, Consiliul Investitorilor Străini, AmCham, Camera de Comerț Franceză, Camera de Comerț Germană, AOAR și RBL-Romanian Business Liders, au făcut front comun pentru prima dată. Nu întotdeauna interesele lor coincid, având în vedere că sunt și companii românești și companii străine, și lideri de business români și manageri străini.

Protestul lor public a fost evident, iar premierul Mihai Tudose a fost chemat la Bruxelles, de unde s-a întors spunând că acest impozit nu va fi aplicat.

Cu ochii pe derapajul finanțelor publice și cu promisiunile de creșteri salariale, PSD va căuta noi măsuri care să aducă venituri la buget.

Cu un electorat format din administrația de stat și locală plus pensionarii, PSD prea puțin este interesat de clasa de mijloc, de corporatiști, de tineri.

Economia României fiind sud-americanizată – 1% din companiile din România, atât cele străine cât și cele românești, controlează două treimi din afacerile din România – PSD-ului îi este foarte ușor să aibă un discurs populist.

Este de ajuns să mărească salariul minim pe economie și să-i taxeze pe cei cu mai mulți bani și voturile îi vor veni pe bandă rulantă.

Marile companii, băncile și clasa de business nu au creat o alternativă comună, un fel de program de guvernare nu atât pentru ele cât pentru angajați, și s-au trezit acum singure în față cu PSD.

Ani de zile companiile, băncile, clasa de business s-au ascuns sub fustele celor de la FMI, celor de la Bruxelles, celor de la BNR și nu în ultimul rând ale celor din presă, în speranța că le va lua cineva apărarea.

Marea greșeală pe care o fac organizațiile sub care s-au reunit este că toate măsurile economice propuse se referă la companii în sine și mai puțin la angajați. Când ceri Legea Holdingului sau reducerea impozitului pe dividende sau păstrarea cotei de 16% la impozitul pe profit, dar nu susții creșterea salariului minim sau o altă politică salarială, multă lume va începe să urască tot ce înseamnă business.

Pentru că au rămas în urmă cu salariile în sectorul privat, cei care intră în câmpul muncii sau mulți care sunt la 40 de ani se uită după joburi la stat. Cu excepția marilor orașe, unde salariile în sectorul privat sunt mai mari, în celelalte orașe toată lumea vrea să lucreze la stat, pentru că în companiile private se plătește mai prost.

Cu PNL și USR, partide fără idei și în moarte clinică (nu se poate ca economistul Florin Câțu, proaspăt senator PNL, să fie singurul care se luptă pe frontul economic cu cei din PSD), care se ascund în spatele lui Iohannis, în Parlament nu există o alternativă serioasă la PSD. Mai ales la derapajele economice.

În aceste condiții, dacă nu vor să fie încălecate de tot (pentru că la un moment dat acolo se va ajunge când finanțele publice vor deraia), marile companii și clasa de business ar trebui să-și facă un program propriu de guvernare, care să fie o alternativă la PSD.

Gândiți-vă că PSD, ALDE și PNL l-au schimbat fără probleme pe Mișu Negrițoiu de la ASF, în ciuda împotrivirii FMI, Bruxelles și chiar BNR.

Iar pe fondul creșterii economice peste așteptări, PSD își poate permite acum să facă experimente.

Cristian Hostiuc este Director Editorial al Ziarului Financiar