Anul trecut, pe 19 noiembrie, Papa Francisc l-a ridicat pe Zenari la rangul de cardinal. Motto-ul pe care și l-a ales: „Levate Oculos Vestros” (Ridicați-vă ochii). Nu era un novice într-ale diplomației când a ajuns la Damasc, servise ani de zile ca nunțiu în diverse țări africane.
Un om al Bisericii care trăiește războiul din Siria merită ascultat. Trebuie doar reamintit că marea majoritate a creștinilor a rămas fidelă lui Bashar al Assad, fie și doar pentru că atâta timp cât a fost pace în țară a trăit și ea în pace.
Abia astăzi am avut răgazul să deschid interviul lui Francesco Peloso din „La Stampa” cu cardinalul Mario Zenari, publicat în urmă cu o lună.
Înaltul prelat – care, împreună cu preoții și surorile Bisericii Catolice, n-a părăsit Siria după dezastru, convinși cu toții că nu-și pot abandona propriii credincioși, dar nici pe musulmanii pe care îi îngrijesc în cele două spitale din Damasc și Alep – spune lucrurilor pe nume, ca un om care în orice moment nu își poate pierde decât viața.
Când se va pogorî pacea? Când Arabia Saudită și Iranul vor avea puterea de a sta la aceeași masă „și să dea mâna cu sinceritate. Atunci, o mare parte dintre problemele din Irak, Siria și Yemen vor fi rezolvate. Există, desigur și alte probleme, cum ar fi țările care au baze navale (monseniorul se referă la Statele Unite și Rusia, n.m.), altele care sunt la frontiera de nord (monseniorul se referă la Turcia, n.m.)…”.
Daesh? „Nu e problema fundamentală a Siriei, e o pacoste în plus…”, care va fi curând rezolvată.
Civilii sirieni? Ceea ce se întâmplă în Siria „a fost definit de Înaltul Comisar pentru Drepturile Omului de la Geneva drept cel mai grav dezastru umanitar cauzat de oameni după al Doilea Război Mondial. O catastrofă umanitară. Peste 5 milioane de refugiați, 6 milioane și jumătate de oameni strămutați acum în interiorul țării, care au tot fost deplasați, după cum s-a mutat războiul. Potrivit statisticilor, 85 la sută din populație trăiește în sărăcie, mai mult de jumătate din spitale sunt inutilizabile, o școală din trei e de nefolosit, trei sferturi dintre civili nu au acces la surse de apă sigure (…). Și mai e ceva: am văzut Alepul, Homsul – bombardamentele le-au transformat în schelete, dar există un impact interior care afectează sufletele, un dezastru care afectează copiii. Cine poate vindeca aceste răni? Mai devreme sau mai târziu, clădirile vor fi ridicate din nou grație petrodolarilor, dar cine va putea reconstrui un suflet?”.