Pentru că Sun Tzu are momentan probleme de comunicare precum Țuțuianu.
Sun Bin s-a născut cu nici două mii cinci sute de ani în urmă.
De ce el? Nu pentru că Sun Bin a fost consilierul strategic al strălucitului general Tian Ji, în epoca Regatelor Războinice, nici fiindcă a scris și el, pe fâșii de bambus, o Artă a Războiului, ci pentru că – asta o să-i placă lui Donald Ji Trump – e adeptul victoria cu costuri minime.
Să extragem prima fâșie din opera lui Sun Bin.
O întrebare pe care Trump n-a avut cui s-o pună: „Dacă oastea mea este mai puternică și mai numeroasă decât a dușmanului meu, ce ar trebui să fac?”. Răspunsul iscusitului Sun Bin: „Aceasta este întrebarea unui comandant inteligent!”. Două fâșii mai încolo: „Competențele și resursele mai mari nu garantează superioritatea tactică”.
Trecem peste kilograme de bambus care tratează utilizarea strategică a furiei. Prea târziu.
„Orice are formă poate să fie definită, orice poate fi definit poate fi supus”… (aici fâșia de bambus s-a răsucit și urma pensulei nu se mai vede).
„Luptă numai atunci când ești sigur că vei câștiga, fără să dai cuiva de știre”.
(Câteva ideograme despre măreția fugii).
„Armele bune sunt purtătoare ale semnelor rele”.
Mama întrebărilor: „Cum ar trebui atacați disperații?”. Tatăl răspunsurilor: „Așteaptă până își găsesc un mod de viață”.