Atacurile teroriste din septembrie 2001, moment de cotitură pentru americani. Cum s-a schimbat politica externă a SUA

Pe 11 septembrie 2001, cu patru atacuri sinucigașe, membrii rețelei teroriste Al-Qaida au șocat Statele Unite și lumea întreagă. Patru avioane de linie au fost deturnate. Trei au vizat clădirile simbol ale SUA, turnurile gemene World Trade Center din New York și Pentagonul din Washington. Al patrulea s-a prăbușit fără a-și atinge ținta, Casa Albă, numai datorită curajului echipajului și călătorilor.

Începând cu acest moment, Administrația de la Washington a decis că violenței trebuie răspuns tot cu violență, iar războiul împotriva răului începea. Anii care au urmat au fost presărați cu războaie costisitoare în Afganistan și Irak și cu numeroase atentate care au zguduit marile orașe ale Occidentului.

Pentru mai bine de jumătate de secol SUA s-au ghidat după sistemul instituit de dreptul internațional și al guvernării globale, care a limitat prerogativele unei superputeri de rangul SUA. Paradoxal, puterea americană și influența sa au fost întărite tocmai de această abordare, acceptând unele limite ale privilegiilor hegemonice. După atentatele teroriste din 2001, politica externă a SUA avea să fie revoluționată, iar regulile angajamentului SUA pe plan mondial s-au schimbat fundamental.

Deoarece SUA se confruntau cu noi pericole și amenințări, nu își mai permiteau să rămână constrânse de organizațiile internaționale în care deciziile erau multilaterale. Astfel, viziunea lui George W. Bush de politică externă avea să se bazeze pe faptul că America nu trebuie să rămână constrânsă de preferințele aliaților sau de convențiile multilaterale și că SUA trebuie să-și folosească puterea pentru a schimba status quo-ul și pentru a remodela lumea în conformitate cu principiile și valorile americane.

În acest context, atacurile teroriste din 11 septembrie 2001 fiind primul atac pe teritoriul SUA de la Pearl Harbour încoace, era clar că acest eveniment va produce efecte imediate în ceea ce privește politica externă americană. Se poate afirma că unul dintre principalele efecte cu repercursiuni asupra politicii externe a fost faptul că, pentru prima dată dupa Războiul Rece, SUA se confruntau cu o amenințare externă.

Și alte state aveau să resimtă faptul că politica externă a SUA s-a schimbat după 9/11. Foarte repede după răspunsul prompt al SUA la atacurile teroriste, state care la prima vedere păreau rivale aveau să se alăture SUA în lupta împotriva terorismului. Relațiile cu multe state urmând să fie definite în lumina cooperării de dupa 11 septembrie. SUA au atins noi niveluri de cooperare cu state precum Rusia, China sau India. Relația puternică dintre SUA și Marea Britanie a condus la o acțiune militară comună în Afganistan și Irak.

„Doctrina Bush” presupunea utilizarea și acceptarea războiului preventiv, răspândirea democrației în regimurile teocratice și autoritare pentru a combate originile terorismului și dorința de a urmări în mod unilateral interesul național și militar al Statelor Unite. Aceste principii, care sunt expres menționate în Strategia Națională de Securitate a SUA din 2002, au angajat SUA la perpetuarea supremației militare globale, au desemnat capitalismul democratic ca singurul model de sustenabil pentru succesul statelor și au atribuit SUA o obligație misionară de a extinde beneficiile libertății pe tot globul, SUA devenind o superputere indispensabilă pentru pacea și prosperitatea globală.

Unilateralismul reprezintă o particularitate cheie pentru politica externă a administrației Bush după 9/11. Această abordare a atras și o serie de critici, care susțineau că politica maniheistă a administrației Bush de a construi o alianță a binelui care să lupte împotriva terorismului ar duce la o răcire a relației dintre SUA și aliații săi tocmai din cauza unilaterlasimulului său agresiv. Doctrina Bush, spuneau criticii, a fost folosită pentru a justifica afirmarea hegemoniei militare americane dincolo de granițele sale, fără precedent de la Războiul Rece până în acel moment. Într-adevăr președintele Bush întărea argumentele contestatarilor, afirmând în repetate rânduri că statele ori sunt de partea SUA, ori împotriva lor. Totodată, dintr-un cumul de motive această atitudine a administrației Bush s-a bucurat de mult mai puțin suport internațional decât s-a anticipat.

Războiul împotriva terorii devenea o lupta existențială între bine și rău. Revelator este discursul președintelui Bush asupra stării națiunii (State of the Union) din 2002 în care a descris Irakul, Iranul și Coreea de Nord drept o „axă a răului”. G.W Bush a introdus în politica americană și această dimensiune morală care nu a fost coerent articulată înainte de 9/11. Bush a fost capabil să ofere un context în care cetățenii americani să înțeleagă și să accepte un set de obiective de politică externă mult mai ambițioase și cu costuri mult mai ridicate.

Barack Obama spunea că va fi un președinte al schimbării, că va pune accent pe soluții multilaterale în vederea rezolvării conflictelor globale, precum și că ar fi existat posibilitatea dezvoltării relațiilor cu state problematice pentru SUA ca Iran sau Coreea de Nord. Viziunea lui Obama avea să fie cuprinsă în Strategia Națională de Securitate din 2010, care avea o abordare clară în favoarea multilateralismului, fiind indicat faptul că „Statele Unite ale Americii vor continua să asigure securitatea globală prin intermediul angajamentelor sale față de aliați, parteneri și instituții.” Așadar, doctrina Bush a încetat odată cu preluarea mandatului de catre Barack Obama.

Cu toate că efectele doctrinei Bush au încetat în mare parte, două dintre ele nu au fost eliminate atât de ușor: războiaele din Afganistan și Irak. G.W. Bush își luase angajamentul că SUA avea scopul să se lupte doar cu teroriști, ci și cu statele care i-au sprijinit. Astfel, „războiul împotriva terorii” a evoluat într-o misiune mult mai largă ce avea scopul să schime regimurile din Afganistan și Iraq și să aducă la putere prin vot democratic aliați care aveau să aducă stabilitate. În memoriile sale, G. W. Bush a afirmat că cea mai mare realizare a mandatelor sale este faptul că pe teritoriul SUA nu a mai avut loc nici un atentat terorist.

Americanilor le-a trebuit un deceniu pentru a-și elimina cel mai mare inamic și pentru a răzbuna victimele atacurilor teroriste de la 11 septembrie 2001. Pe 1 mai 2011 Osama bin Laden, șeful al-Qaida, a fost ucis într-un imobil din apropierea capitalei Pakistanului, Islamabad, după aproape zece ani în care a fost ținta operațiunilor speciale americane. Moartea lui Bin Laden a însemnat enorm pentru americani, fiind văzută drept o victorie împotriva terorismului și cel mai important succes al serviciilor secrete.