O democrație tribală cu accente de dictatură ereditară

Mânia Sultanului ErdoÄŸan, care are între granițele Turciei cea mai numeroasă populație kurdă din regiune, e îndreptățită în măsura în care vede în demersul regiunii Kurdistan un precedent periculos.

Astăzi, într-un discurs televizat, liderul de la Ankara a atins, ca un virtuoz, toate registrele – de la intimidări la lamentații. L-a acuzat pe președintele Masud Barzani de trădare, reprosându-i că nu l-a consultat înainte de a declanșa referendumul, tocmai când relațiile Turciei cu regiunea Kurdistan ajunseseră la un nivel nemaiîntâlnit în istorie. (Adevărul e că, de luni de zile, Barzani, cerșește o întâlnire cu ErdoÄŸan). A fost scos din sărite de faptul că ieri, la secțiile de votare, oamenii agitau steagul israelian (de altfel, faptul că Israelul și-a declarat sprijinul față de demersurile pentru independență ale conduceri de la Erbil a răcit brusc relațiile Turciei cu Ierusalimul): „Cine vă recunoaște independența? Israelul. Lumea nu înseamnă Israel. Ar trebui să știți că fluturarea steagurilor israeliene nu vă va salva!”.

Și i-a amenințat pe kurzii irakieni că, dacă va închide „robinetele pentru petrol”, îi va lăsa „în voia soartei”, „muritori de foame”.

Însă kurzii irakieni sunt obișnuiți cu lipsurile. Putred de bogatul trib Barzani (nepotul președintelui – prim ministru, unul dintre fiii președintelui, cel care nu toacă milioane de dolari în cazinourile din Dubai – șeful Consiliului Securității) i-a lăsat de multe ori în ultima vreme fără lefuri (majoritatea cetățenilor fiind salariați ai statului – locul de unde își iau liderii comisioanele din sutele de milioane pe care le aduc lunar petrolul și gazul). Nici măcar brava armată Peshmerga, care a avut și are un rol covârșitor în lupta împotriva autointitulatului Stat Islamic nu e plătită la timp și nici echipată corespunzător, ceea ce i-a făcut pe americanii care o sprijină din aer să-i aloce direct fonduri, de teamă că virându-i în bugetul regional vor dispărea.

„N-au idee cum e să fie un stat! Cred că pot fi un stat doar declarând-o”, a tunat ErdoÄŸan.

Lucrurile nu se vor desfășura chiar atât de rapid și ruptura de Irak s-ar putea să nu se petreacă prea curând. Dar, trecând peste furia Sultanului, o întrebare rămâne: ce fel de stat vor construi? În momentul de față, „regimul” de la Erbil e foarte greu de definit: o democrație tribală cu accente de dictatură ereditară.