Cei 30.000 de români pe care statul nu vrea să-i vadă. Problema reală, ignorată de zeci de ani

Oameni neînțeleși atunci când merg să își plătească taxele sau când cer ajutor la o instituție a statului, oameni care nu pot munci pentru că nu se pot prezenta în limbajul nostru. Copii care nu intră într-o sală de clasă pentru că ei învață și se exprimă altfel. 30.000 de români trăiesc, alături de noi, zi de zi, în acest fel. Sunt persoane surde. Izolate de stat prin dezinteres, cele mai multe rămân tot la mila statului și la un ajutor social.

Luând exemplul altor țări, cum ar fi Finlanda și Austria, care au recunoscut prin Constituție limbajul mimico-gestual, un parlamentar român vrea ca limbajul semnelor să fie recunoscut oficial și să ajungă în orice instituție din această țară.

Proiectul de lege, care urmează să fie depus în Parlament, prevede că persoanele surdo-mute au acces la serviciile oferite de statul român, „cu precădere prin utilizarea limbajului mimico – gestural”. Alte țări au rezolvat problema asigurând traducător sau interpret, ceea ce a făcut ca omul care ajunge la ghișeu să aibă parte de toate serviciile, chiar dacă le cere prin limbajul semnelor.

Inițiatorul proiectului, parlamentarul Adriana Săftoiu, spune că este important ca situația actuală să fie schimbată, în condițiile în care drepturile persoanelor surdo-mute sunt total desconsiderate.
„Persoanele surde sunt private de posibilitatea de a avea acces direct în limbajul lor natural la servicii publice de primă necesitate pentru că nu există, în administrația publică, o determinare în direcția organizării interne în vederea furnizării serviciilor limbajului mimico – gestual. În categoria largă a serviciilor, cea mai serioasă problemă privește accesul la învățământ, la servicii medicale sau la cele eliberate de administrația publică centrală și locală, cu precădere”, spune deputatul PNL.

În acest fel persoanele surde sunt private de drepturi fundamentale, precum munca sau educația. „În lipsa unei metodologii adecvate a examinării și evaluării elevilor surzi, rata de promovare a examenelor de capacitate sau de bacalaureat se află sub 1% iar statul român trebuie să dea dovadă de responsabilitate în fața unei asemenea situații”, a precizat Adriana Săftoiu.

Ca o comparație, în Finlanda, legea educației stabilește că în școli se poate folosi limbajul semnelor. În gimnaziu, elevul poate opta în ce limbă dorește să fie educat, iar dacă limbajul semnelor este opțiunea acestuia, atunci devine limba maternă.

Dacă proiectul își va găsi susținere în Parlament, toate autoritățile, fie ele centrale sau locale, vor trebui să ia măsuri pentru folosirea limbajului mimico-gestual în furnizarea serviciilor.

Documentul prevede că Ministerul Muncii și Justiției Sociale adoptă, prin Ordin, Planul de Interes Național pentru aplicarea legii, în termen de 6 luni de la publicarea în Monitorul Oficial a legii, planul urmând să fie elaborat într-un format accesibil persoanelor surdo-mute.

Până la data de 31 decembrie 2018 instituțiile și autoritățile întocmesc și aprobă Planurile specifice pentru implementarea legii, după consultarea structurilor asociative ale persoanelor care utilizează limbajul semnelor. Totodată, potrivit documentului, Ministerul Muncii prezintă anual Parlamentului un raport asupra aplicării legii în instituțiile și autoritățile din România.

„Până la data de 31 decembrie 2018, autoritățile publice locale, unitățile sanitare și cele de învățământ vor întocmi propriile Planuri de acțiune. Planurile se actualizează odată la patru ani”, se arată în proiectul de lege.

Inițiatorul proiectului precizează că peste 80% din persoanele surde adulte (față de o medie de 20% în EU), apte de muncă sunt doar beneficiarii pasivi ai ajutoarelor de stat din cauza lipsei de ajustare rezonabilă pentru comunicarea în limbaj mimico – gestual și a lipsei de educație despre drepturile persoanelor surde la folosirea acestui limbaj.

„În alte țări, cum este Portugalia, mențiunile din Constituție vizează în mod expres accesul la educația obligatorie explicând sarcina de a oferi acces la limbajul semnelor văzut ca o expresie culturală dar și instrument al accesului la educație în condiții de egalitate a oportunităților. În Norvegia, orice copil surd are dreptul să acceseze educație în limbajul semnelor, acesta devenind prima limbă. În învățământul obligatoriu se menționează accesul la bilingvism pentru copiii surzi”, se arată în expunerea de motive a proiectului de lege.

De asemenea, limbajul semnelor este recunoscut oficial și în Belgia, Germania, Noua Zeelandă, Chile și Republica Cehă.