Papa, cu glasul proorocului Ieremia: cifrele, alibiul liderilor europeni!

Organizat de Comisia Episcopatelor din Comunitatea Europeană, colocviul a întrunit nu doar distinse fețe bisericești, ci și lideri politici și reprezentanți ai societății civile.

Papa Francisc a susținut în fața invitaților un discurs istoric, clarificând problematica deloc pe placul politicienilor a „contribuției creștine la viitorul proiectului European”. Mângâind și mustrând, Sanctitatea Sa a rostit cu seninătate adevărurile dureroase care nu încap de regulă la masa Consiliului sau a Comisiei Europene.

„Prima și, probabil cea mai importantă contribuție pe care o pot aduce creștinii Europei de astăzi e să îi amintească faptul că nu e o colecție de cifre sau de instituții, ci este alcătuită din persoane. Din păcate, se observă cum deseori orice dezbatere se reduce cu lejeritate la o discuție despre cifre. Nu există cetățenii, există voturile. Nu există migranții, există cotele. Nu există muncitorii, există indicatorii economici. Nu există săracii, există pragurile de sărăcie. Concretețea persoanei umane este redusă, în felul acesta, la un principiu abstract, mai comod și liniștitor. Motivul se înțelege: persoanele au chipuri, ne obligă la o responsabilitate reală, practică, personal. Cifrele ne absorb cu raționamente, chiar utile și importante, dar vor rămâne veșnic fără suflet. Ne oferă alibiul neangajării, fiindcă niciodată nu ne ating carnea (…). A doua contribuție pe care creștinii pot să o adună viitorului Europei este redescoperirea simțului apartenenței la o comunitate. Nu întâmplător, părinții fondatori ai proiectului european au ales chiar cuvânt acesta, pentru a identifica noul subiect politic care se înfiripa. Comunitatea este cel mai puternic antidot la individualismele care definesc timpul nostru, la acea tendință răspândită astăzi în Occident de a concepe și a trăi în singurătate. Se răstălmăcește conceptul de libertate, interpretându-l ca când am avea datoria de a fi singuri, dezlegați de orice legătură, construindu-se în consecință o societate dezrădăcinată, lipsită de sentimentul apartenenței și de patrimoniu (…). Și pentru mine acest lucru este grav. Creștinii recunosc că identitatea lor este, înainte de toate, relațională (…). Din nefericire, o anumită prejudecată laicistă, aflată încă în punctul său culminant, nu poate să perceapă valoarea pozitivă pentru societate a rolului public și obiectiv al religiei, preferând s-o izoleze la o sferă pur privată și sentimentală (…). Politica nu este , ci expresia unei înalte abnegații și dăruiri personale în folosul comunității. A fi lider cere studiu, pregătire și experiență. Responsabilitatea comună a conducătorilor politici este să favorizeze o Europa care să fie o comunitate incluzivă, eliberată de profunda răstălmăcire că incluziunea ar fi sinonimă aplatizării nediferențiate. Dimpotrivă, suntem cu adevărat incluzivi atunci când știm să valorizăm diferențele, asumându-le ca patrimoniu comun, care ne îmbogățește. Din această perspectivă, migranții sunt mai mult o resursă decât o povară. Creștinii sunt chemați să mediteze serios afirmația lui Isus: (Matei 25,35). Mai ales în fața dramei refugiaților, nu putem uita faptul că ne aflăm în fața unor persoane, care nu pot să fie alese sau rebutate după propria plăcere, după logici politice, economice sau chiar religioase (…). A lucra pentru o comunitate incluzivă înseamnă a construi un spațiu de solidaritate. A fi în comunitate implică, de fapt, să ne susținem reciproc și, prin urmare, nu pot exista numai unii care duc poveri și fac sacrificii enorme, în vreme ce alții rămân baricadați în apărarea pozițiilor privilegiate. O Uniune Europeană care, înfruntându-și crizele, n-ar redescoperi sensul de a fi o singură comunitate, care se sprijină și se ajută, nu o adunare de mici grupuri de interese, ar pierde nu numai una dintre provocările cele mai importante ale istoriei sale, ci și una dintre cele mai mari oportunități ale viitorul său”.

Nu e prima oară când Papa Francisc, cu glasul proorocului Ieremia, avertizează asupra viitorului Europei. A făcut-o și în primăvară, la cea de-a 60-a aniversare a semnării Tratatelor de la Roma. Atunci, le-a atras atenția liderilor de la Bruxelles că – lipsită de viziune și într-un vid al valorilor – Uniunea Europeană „riscă să moară”.