Teoria a fost lansată de către cercetătorii de la Universitatea din California și susține că, în perioada târzie a formării Sistemului Solar, mai exact în faza marilor impacte, când planetele se ciocneau între ele, un obiect spațial de mărimea actualei planete Marte a lovit ceea ce urma să devină planeta Pământ, difuzând o cantitate de materie regăsită în componența Lunii. Acest impact a creat acel angular momentum (care în fizică definește un obiect rigid care este definit ca un produs al inerției) al sistemului Lună-Pământ și i-a conferit Pământului o zi de doar 5 ore. Peste mii de ani, Luna s-a retras din apropierea Pământului și rotația acestuia a încetinit, luând naștere ziua de 24 de ore.
Există o serie de probleme cu privire la această teorie. Una se referă la compoziția asemănătoare a Pământului și a Lunii. Satelitul natural al Pământului este format din aproximativ aceleași materiale care intră și în compoziția planetei noastre, mai puțin când vine vorba de câțiva conpuși volatili care s-au evaporat acum foarte mult timp. Acest lucru diferențiază Luna de orice element din Sistemul Solar. O altă problemă se referă la faptul că, dacă Luna a apărut în urma acumulării unor materiale ce se roteau în jurul Ecuatorului Pământului, ar fi trebuit să fie poziționată pe orbită, deasupra Ecuatorului. Dar orbita actuală a Lunii este înclinată cu 5 grade față de Ecuator.
CITEȘTE CONTINUAREA PE DESCOPERĂ.RO