Un președinte, moștenire de la USR

O fi acesta un punct din statutul USR: să spliteze, inutil, voturile dreptei, astfel încât stânga să câștige detașat funcțiile importante în stat.

Sigur, tot românul are dreptul să aleagă și să fie ales. Fiecare dintre noi are dreptul să spere, să se arunce în vâltoare, să-și promoveze afacerea prin intermediul propriei candidaturi la postul de președinte – s-au mai văzut cazuri -, să-și satisfacă spiritul ludic și să ne propună un exercițiu de oratorie, să se facă, pur și simplu, de poveste, adunând un 0,01 sau un 0,02 din masa electorală.

În cazul lui Dan Barna vorbim, totuși, despre reprezentantul unui partid (să zicem) aflat la dreapta spectrului politic, profund bulversat, după un abia încheiat congres de alegeri, despre care personaje cunoscute din teatrul politic afirmă, fără menajamente, că stă pe buza disoluției, după un dolce far niente extins de-a lungul unui an parlamentar lipsit de strălucire.

Un partid, declarat, antisistem, care s-a împăcat, prin tăcere, moliciune și vizibilă somnolență (cu mici excepții), foarte bine cu sistemul.

O formațiune frământată de scandaluri intestine, precum viscerele unui prunc cotropite de colici: de la anihilarea prin vot statutar a strategiei la două capete, în cazul modificării Constituției pe tema familiei tradiționale și eliminarea implicită a fostului lider-fondator, Nicușor Dan, până la alegerea noului președinte, contestată/contestat de un grup important de membri de partid, trecând pe la scandaluri de mai mică sau mai mare amploare, avându-l ca încasator de serviciu pe senatorul Goțiu, mereu în epicentrul furtunilor, de la somnul din plen, la pumnul din platou, nu că el ar fi vinovatul, ci conjunctura.

Astfel, de la timona care pare să nu mai țină valul, în calitate de comandant intrat în slujbă cam intempestiv și neagreat, Dan Barna ne anunță: „Despre candidați este oarecum prematur să vorbim. Ce pot să spun cu siguranță este că la alegerile prezidențiale în turul I, USR va avea cu siguranță un candidat, pentru că suntem un partid care își dorește să conteze în politica din România și în anii care urmează. Suntem un partid nu doar de conjunctură, ci un partid care reprezintă acea idee importantă că se poate face politică și decent, cu oameni care vin din societate și care vor să schimbe niște realități care timp de 27 de ani s-au dovedit nefuncționale”, a declarat Barna pentru o agenție de știri.

În concluzie, USR ne pune în vedere (în loc să se preocupe de soarta imediată a Uniunii) că va face, „cu siguranță”, în 2019, pentru Cotroceni, ce a mai făcut și în 2016, pentru Capitală: nu va fi de acord să participe la agregarea și consolidarea unui pol al dreptei (din motive de orgoliu antisistem), nu va accepta să susțină un candidat unic al unui astfel de pol (decât, eventual, într-un tur doi, care ar putea, foarte bine, să nu existe, sondajele de casă ale PSD dând scoruri mari pentru candidatul stângii, potențate, o dată în plus, prin inducerea în masa electorală a unui sentiment de nesiguranță și lipsă de coeziune la dreapta), ceea ce ar deveni au semnal extrem de clar pentru electorat, punând, în schimb, umărul la împărțirea/pierderea imediată a unui procent important, preferință de vot.

Am mai spus aici (atunci, fiind vorba de PNL) că, dacă dreapta se va îngropa, la fiecare rundă de alegeri, în balastul orgoliilor mărunte (căci se vede cu ochiul liber „forța” de nestăvilit a acestor formațiuni de ligă inferioară), PSD va continua să facă legea, fără drept de apel și fără opoziție în această țară.

Și, după cum se vede, PSD poate face tot felul de legi, când, unde și cum vrea el.