Este vorba de anul 1875, când, la 27 mai, a avut loc o prăbușire de teren, creându-se astfel o formațiune geologică, de natură carsto-salină, potrivit Business Magazin.
Lacul Ursu și-a primit numele după forma sa, asemănată cu o piele de urs. Se află la o altitudine de 502 m, pe un munte de sare de 3 km adâncime. Lacul are o suprafață de 40.235 m, adâncimea de 18,10 m, lățimea de 170 m și o salinitate medie de 250g/l. Lacul este înscris în lista monumentelor naturale ale României.
Apa lacului deține proprietăți unice în intreaga Europă și este recomandată pentru băi de aproximativ 20 -30 de minute (10 – 15 minute pentru copii), pentru tratarea diferitelor afecțiuni reumatice, endocrinologice sau cardiovasculare. Nămolul care se formează pe fundul lacului este și el folosit în diverse tratamente.
Fenomenul de heliotermie al lacului, a fost descoperit în jurul anului 1900, fiind determinat de „stratificațiile concentrațiilor saline ale apei lacului și încălzirea inegală a acestor straturi de către radiația solară”.