Săracii – adevărata comoară

Pe cine vizează Ziua Mondială a Săracilor? Papa definește sărăcia, identificându-i „miile de chipuri”: „marcate de durere, de marginalizare, de samavolnicie, de violență, de torturi și de închisoare, de război, de privarea de libertate și de demnitate, de ignoranță și analfabetism, de urgența sanitară și de lipsa locului de muncă, de traficul de persoane și de sclavie, de exil și de mizerie, de migrație forțată. Sărăcia are chip de femei, de bărbați și de copii exploatați pentru interese lașe, călcați în picioare de logicile perverse ale puterii și banului”.

Ziua Mondială a Săracilor – o inițiativă firească pentru Suveranul Pontif pentru care critica socială e una dintre temele recurente: „Invit toată Biserica, îi invit pe bărbații și femeile de bunăcredință să-și îndrepte privirea, în ziua aceasta, spre cei care își întind mâinile strigând după ajutor și cerându-ne solidaritate. Sunt frații și surorile noastre, creați și iubiți de unicul Tată ceresc. Ziua aceasta intenționează să-i stimuleze în primul rând pe credincioși ca să reacționeze la cultura rebutului și a risipei, însușindu-și cultura întâlnirii. În egakă măsură, invitația este adresată tuturor, indiferent de apartenența religioasă, în scopul de a se deschide la comuniunea cu cei săraci, în orice formă de solidaritate, ca semn concret de fraternitate. Dumnezeu a făcut cerul și pământul pentru toți. Din nefericire, oamenii sunt cei care au așezat granițe, au ridicat ziduri și țarcuri, trădând darul originar destinat omenirii fără nici o excludere (…)

Din păcate, în zilele noastre, în timp ce se arată tot mai mult bogăția sfruntată care se acumulează în mâinile câtorva privilegiați – și adesea este însoțită de ilegalitate și de exploatare ofensatoare a demnității umane – devine scandaloasă extinderea sărăciei la mari sectoare ale societății în toată lumea. În fața acestei realități, nu putem rămâne inerți și cu atât mai puțin resemnați. În fața sărăciei care inhibă spiritul de inițiativă al atâtor tineri, împiedicându-i să găsească un loc de muncă, în fața sărăciei care anesteziază simțul de responsabilitate, inducând favoritismele, în fața sărăciei care otrăvește fântânile participării și restrânge spațiile profesionalității, disprețuind astfel meritul celui care muncește și produce, în fața tuturor acestora trebuie să răspundem cu o nouă viziune despre viață și despre societate”.

Pe ce își fundamenteză Papa demersurile? Pe faptul că, așa cum nu o dată a spus-o, săracii sunt, din perspectiva moralei creștine, „adevărata comoară a Bisericii”.