Un român scoate din buzunar doar 4 euro pe an pentru a-și cumpăra cărți. Mica țară din UE în care se cheltuie de 10 ori mai mult

Puțin soare, puțin aer și mai puțină iarbă verde și pe urmă, din nou, capul la cutie timp de luni bune.

Este ceea ce trăiește de o bună bucată de vreme piața cărților din România, condamnată să fie, cum altfel, una dintre cele mai mici din Europa, raportată la numărul locuitorilor, și care învie de două ori pe an, în mai și în noiembrie, cu ocazia celor două mari târguri de carte organizate – Bookfest și Gaudeamus. Cele două târguri cumulează vârfurile de vânzări pentru edituri, asigură cititorilor titlurile dorite, prilejuiesc cea mai mare parte a lansărilor de carte și izbutesc să adune suficiente forțe și manifestări încât să mențină piața de carte în viață.

În România se vând anual cărți în valoare de 60 de milioane de euro, iar dacă includem și manualele, ajungem la 100 de milioane de euro. Pentru comparație, să spunem că în Slovenia, țară cu 2 milioane de oameni, piața de carte valorează 75 de milioane de euro.

La debutul crizei economice, în 2008, piața a scăzut cu circa 20%, de la o valoare totală de 120 de milioane de euro, reducerea fiind recuperată în următorii patru ani. La valoarea actuală de 100 de milioane de euro s-a ajuns în 2012, și de atunci a rămas la această valoare. „Diferența față de cifrele oficiale este că în topuri de vorbește de cifre de afaceri și nu de încasări, sunt facturi emise și nu încasări, iar în spatele lor este o dinamică a pieței, dispar multe edituri, iar cele care rămân ocupa piața, de unde creșterile de cifră de afaceri”, explică Mihai Mitrică, directorul executiv al Asociației Editorilor.

Trecând la la numere la oameni, trebuie spus că problema fundamentală a cărții în România este lipsa cititorilor.

„Nu există suficienți cititori pentru a avea o piață de carte cel puțin funcțională. La noi, dacă vinzi 800 – 1000 de exemplare dintr-un titlu este o fericire. Cărțile se vând în tiraje din ce în ce mai mici din cauză că masa de potențiali cumpărători este din ce în ce mai restrânsă. Au și plecat mulți și au început să apară afaceri care mănâncă din piață”, explică Mihai Mitrică. Directorul asociației editorilor se referă la serviciile de închirieri de cărți, care au scosdin piață segmentul corporatiștilor, socotit un public dorit, care până acum câțiva ani în urmă era prezent la târguri de carte sau în librării, cumpăra cărți pentru că sunt oameni învățați să se autoperfecționeze.

Un al doilea neajuns al pieței este lipsa distribuitorilor de carte, biblioteci sau librării.

„În prezent mai sunt puțin peste 200 de librării în țară, din care un sfert în București. Capitala realizează, de altfel, jumătate din cele 60 de milioane de euro. Restul sunt orașele mari, iar ruralul este pierdut cu totul. 50% dintre oameni nu se întâlnesc cu cărți proaspete decât dacă ajung la oraș sau intră pe internet. În rural nu sunt biblioteci aprovizionate cu cărți, aceasta fiind treaba Ministerului Culturii, nu ai librării, pentru că nu s-a gândit nimeni să le întrețină. În județe precum Teleorman, Vaslui, Călărași nu mai există distribuitori de carte, nu avem cu cine lucra. În Sud special este foarte rău; în Ardeal se vând foarte bine cărți educative, manuale, acolo oamenii au învățat că trebuie să se bazeze pe ei pentru educație și nu pe școală, acolo cartea mai are o valoare intrinsecă, oamenii își doresc o carte pentru informația pe care o conține. Și în Moldova este rău”, spune Mihai Mitrică.

O întrebare vine firesc, în aceste condiții: dacă nu avem piață și nu avem nici cititori, cum stăm cu autorii? „Nu avem autori români. Nu ai de unde alege, calitatea manusriselor trimise de autorii români dovedește cât de puțin se citește în România. Modul în care sunt scrise cărțile care nu apar, manuscrisele care trec în așteptare sau direct la refuzate dovedesc cât de puțin se citește în România. Se pastișează mult, și asta o spun editorii. Accidentele de genul cărților de succes ale prezentului nu reprezintă în totalitate piața de carte, nu toate cărțile vând la fel de bine, sunt excepții. Publicul are nevoie să fie servit cu o literatură de factură mai ușurică, dar apare și marele avantaj că se citește ceva. Respectul pentru cuvântul tipărit a scăzut atât de mult încât am ajuns să ne bucurăm că există oameni care citesc etichetele. Toate culturile au asemenea specii de cărți vandabile”, explică Mitrică.

Generația Facebook contează în vânzarea de carte? Reprezentatul editurilor spune că piața este atât de mică, încât instrumentele care o pot măsura țin de nanotehnologie. „Avem o problemă cu statisticile în România, cu măsurătorile. Generația Facebook contează în urbanul mare și mediu, pe anumite segmente, fantasy de exemplu”.

Prețul mare al cărților este o scuză des invocată de cei care justifică faptul că nu cumpără cărți. Cât de mare este în realitate prețul cărților și cum se împarte? „În România se lucrează cu rabat de 50 spre 60%, peste jumătate din preț rămâne la librar, care își acoperă costurile cu oamenii sau promovarea. Aceasta este și principala sursă de tensiune din piață, acum, pe lângă faptul că nu există cititori. Dimensiune rabatului a ajuns la noi extrem de mare pentru că perioada de criză i-a prins pe mulți cu depozitele pline. Alte 10% din preț sunt drepturi de autor, taxele și impozitele încă 1,5 lei, mai rămân 2,5 lei din care se plătesc cheltuileile de editură, promovarea, drepturile pentru ilustrații și un profit.Problema fundamentală este că aceste costuri de regie sunt transferate pe un număr mic de cititori, nu există suficienți cititori pentru a avea o piață de carte cel puțin funcțională”.

Ignorantul își pune în piept două insigne – nu am timp să citesc și cărțile sunt prea scumpe. Dar în fapt avem de-a face cu o problemă de educație, de mentalitate. Am pierdut, de pildă, obiceiul de a dărui o carte, este vetust.

În aceste condiții – fără cititori, fără distribuție de carte, cu prea puțini autori de succes și cu o piață săracă din toate punctele de vedere, rezultatul este ușor de anticipat. „Este o chestiune care are deja efecte și peste câțiva ani o să le vedem. Vorbim de agresivitate, de analfabeți funcționali. Poate că analfabeți funcționali există și în alte țări, cu toate că la 15 ani să ai 45% analfabeți funcționali măsurați de Ministerul Educației este crunt. Dar acolo masa generală a societății, modul în care sunt percepute și respectate normele îl împiedică să se dezvolte anarhic. Aici nu îl împiedică nimic, presiunea socială este cvasi inexistentă, nu mai este o rușine că nu ai citit o carte”, spune directorul asociației editorilor.