Examenul medical de la începutul anului viitor ar putea explica (și) decizia președintelui Trump privind Ierusalimul

De pe colina Capitoliului până în suburbiile Ierusalimului tot mai multă lume își pune întrebări îngrijorate despre starea de sănătate mentală a președintelui Donald J. Trump.

Editorialul publicat aseară în „The Washington Post” de Joe Scarborough (cunoscutul co-prezentator al talkshow-ului matinal „Morning Joe”, realizat împreună cu fiica regretatului Zbigniew Brzezinski) rezumă îngrijorările care datează încă de pe vremea campaniei electorale din 2016. Autorul evocă discuții purtate cu corespondenți de la Casa Albă, șoapte de pe culoarele Congresului (și nu doar din tabăra democraților), dar citează și din „New York Daily News”, tabloidul pe care, susține, președintele îl răsfoiește în fiecare dimineață.

Textul a fost publicat în ediția din 29 noiembrie, cu titlul: „Donald Trump e un nebun. Spasmul de pe Twitter de miercuri confirmă ceea ce mulți americani au suspectat demult”. În ziua respectivă, președintele Statelor Unite redistribuise pe contul său de Twitter trei filmulețe fake antimusulmane, regizate de o organizație extremistă din Marea Britanie. Într-unul, un musulman (cam de operetă) lovește un biet tânăr olandez în cârje, într-altul un așa-zis musulman dă de pământ cu o statuetă a Fecioarei Maria și în altul o mulțime pretins alcătuită din musulamni dă brânci unui copil de pe acoperiș. Demersul președintelui Americii, care a distribuit acele informații false, a stârnit, în urmă cu două săptămâni, nu doar îngrijorare, ci și teama că niște fakenews pot fi manipulate din Biroul Oval de la Casa Albă. „Președintele Statelor Unite e profund instabil. E nebun”, continuă textul din „New York Daily News”.

Jurnaliștii, analiștii politici sunt, unii, poate, fini psihologi, cum se spune, dar nu au parafă și nu pot pune diagnostice.

Pe de altă parte, multe – prea multe – dintre declarațiile și acțiunile lui Donald J. Trump par a fi lipsite complet de rațiune. Nu e vorba despre ignoranță – președintele are o armată de consultanți. E limpede că nu pleacă urechea la ce spun, iar pe cei care îi sunt în imediata apropiere i-a ales dintr-o lungă listă de personaje obediente. (Ambasadorul american în Israel și însărcinatul special pentru Orientul Mijlociu, avocații David Melech Friedman și Jason Dov Greenblatt sunt doar două exemple de notorietate).

Numindu-și ginerele-consilier responsabil cu pacea israeliano-plaestiniană a fost de la bun început limpede că tata-socru nu pricepe complexitatea problemelor pe care i le-a pus în cârcă.

Mulți presupun că adevăratul său consilier în regiune e premierul Netanyahu. N-a fost greu de bănuit, am presupus încă din februarie, când cei doi s-au întâlnit la Casa Albă, că dibaciul Bibi îl va persuada total pe novicele Trump. Însă prim ministrul Israelului nu e lipsit de rațiune. Știa de cel puțin zece zile despre decizia recunoașterii Ierusalimului drept Capitală și mutarea ambasadei. Pot să-mi închipui și în ce fel i-a gâdilat orgoliul, împingându-l s-o facă. Cum l-a încredințat că va rămâne în istorie etc. etc. Netanyahu, încolțit de Justiție, avea nevoie să distragă atenția și să se laude că a adus țării, cu câteva luni înainte de cea de-a șaptezecea aniversare, Ierusalimul. Cu ce preț? În calculele lui Bibi nu contează. E de neadmis însă că președintele Statelor Unite a jucat după cum i-a cântat carismaticul său prieten, dacă așa stau lucrurile.

Ar fi prea târziu să aflăm răspunsul la întrebarea „ce l-a mânat în luptă pe Donald J. Trump” abia la începutul anului viitor, când va fi obligat să-și facă investigația medicală dacă aceasta va cuprinde și un examen psihologic.