Într-una din zilele în care, încercând să-i iau câte o declarație la cald, vizavi de varii întâmplări politice, în special din interiorul PSD, lui Ion Iliescu, mai vorbeam, la telefon, cu soția sa, Nina Iliescu – o doamnă deosebită, fără îndoială -, interlocutor plin de șarm și bună judecată, aceasta, referindu-se la Șerban Nicolae, a făcut, cândva, o apreciere pozitivă la personajul în discuție.
La vremea aceea – sunt câțiva ani -, eu însumi am avut părerea că Nicolae face parte din grupul tinerilor social-democrați cu toți boii acasă.
Zilele din urmă n-am vorbit cu doamna Nina, ca să-i aflu părerea despre ieșirea terifiantă a acestui ales al neamului, dar sunt convins că, măcar dumneaei – la rându-i, membru PSD – ar fi avut curajul și rectitudinea să-l pună, viguros, la punct.
Ce vreau să spun cu această istorie este că Șerban Nicolae nu a fost, dintotdeauna, un astfel de individ, lipsit de beneficiul celor șapte ani de-acasă.
Dar gata cu acest personaj, căci nu despre el vreau să vorbesc aici, ci despre un partid de sorginte social-democrată, din care au fost alungate doamnele-femei. Absolut toate doamnele-femei.
Întrucât, dacă măcar una ar mai fi existat în Kiseleff, la Alba, Constanța, Giurgiu, Brăila sau Teleorman, nu se poate să nu fi reacționat împotriva bădărăniei, ineleganței și a misoginismului.
Nu cred că, dacă ar mai fi existat vreo doamnă în acest partid, dintre acelea, altfel, pline de aplomb politic, gata oricând să se ia de gât cu „urâtul”, cu „mizeria”, cu „nedreptatea”, cu „sărăcia”, cu „mojicia”, cu lipsa de măsură, cu violența casnică, cu câte și mai câte, și-ar fi permis să tacă mâlc, atunci când un bărbat fără limită și respect civic și-ar fi permis să se adreseze astfel unei colege-deputat, din Parlamentul României.
Femei gata să se dea de trei ori peste cap, declarând că se vor transforma, pe loc, în leoaice-paraleoaice când va fi jignită, nedreptățită, insultată, acuzată pe nedrept, ofensată, o româncă, oricare ar fi ea.
Social-democrate care jură, în întrunirile organizațiilor de femei ale partidului, că vor menține în stare de funcționare, în societatea noastră, respectul față de femeie pe stradă, la serviciu și în familie, sancționarea oricărei forme de hărțuire, înjosire, manipulare, teroare etc, etc, etc.
Cândva, astfel de femei-bărbate, gata să pună bunul-simț în dreptul lui, precum: Ecaterina Andronescu, Gabriela Firea, Rovana Plumb, Sevil Shhaideh, Doina Pană, Grațiela Leocadia Gavrilescu, Lia Olguța Vasilescu – și multe altele – bănuiesc că ar fi avut, măcar, o șoaptă, o onomatopee, un oftat, dacă nu un cuvânt, articulat, de spus.
Ei bine, nu!
Niciuneia dintre ele nu i s-a părut prea mult ca un coleg-„bărbat” (în cazul de față, senatorul Șerban Nicolae, PSD) de-ai lor să-i spună următoarele, unei doamne-colege-deputat – sigur că și doamna ar fi fost mult mai corect să nu-și numească toți colegii, fără distincție, hoți, penali și mafioți: „Penală este mama care v-a făcut așa nesimțită. (…) Nu mai rânjiți fasolea aia inutilă la mine. Aveți mâncare de deputat între dinți. Mâncarea aia de deputat. (…) Dumneavoastră sunteți atât de proastă, e incredibil ce spuneți. Ia demonstrați-mi că eu sunt șofer? (…) (Aveți) Poze? CV-ul e în poze? Eu am o poză în care dumneavoastră faceți sex anal. Acuma ce să facem?”.
Nu vi s-a părut prea mult doamnelor social-democrate care apărați demnitatea femeii, profesionistei, mamei și soției românce? Nu?!
Ipocrizia v-a afectat liberul-arbitru?
Îmi amintesc că, în urmă cu aproape 20 de ani, atunci când una dintre colegele mele a dat titlul unui material: „Olguța Vasilescu a fost parașutată în PSD”, actualul ministru al Muncii a sunat în redacție și a amenințat: „Evident că o să vă dau în judecată!”. „De ce?”. „Pentru că m-ați făcută parașută…”. „Doamnă, a fi parașutată este cu totul și cu totul altceva decât a fi parașută!”, i s-a răspuns.
Vedeți cât de sensibile sunt doamnele social-democrate, atunci când la mijloc este propria persoană?! Din păcate, tot mai puțin, câtă vreme subiectul agresiunii este o doamnă/colegă/femeie de altă culoare politică…