Convocată ieri în regim de urgență, ședința Consiliului de Securitate al Organizației Națiunilor Unite a avut pe agendă decizia-dictat a președintelui Trump din 6 decembrie, care decreta unilateral Ierusalimul drept capitală a Israelului.
În afară de a-și exprima punctele de vedere, deja cunoscute, cei 14 membri (4 plus 10 nepermanenți) nu l-ar fi putut sancționa pe al 15-lea, Statele Unite (mecanismul dreptului de veto nu le-ar fi permis). Cu toții, fără excepție, și-au exprimat dezaprobarea alarmată față de gestul lui Donald J. Trump – intempestiv, contrar legislației internaționale și rezoluțiilor ONU. Cu atât mai mult cu cât Statele Unite s-au erijat de multă vreme în rolul de arbitru al păcii israeliano-palestiniene.
La discuție au fost invitați ambasadorii palestinian și israelian la ONU. Ultimul a fost, firește, singurul care a susținut-o pe omoloaga sa, doamna Nimrata Haley, în elogiile aduse gândirii”curajoase”a șefului său de la Casa Albă.
Sentimentul a fost că, pe scena diplomatică a lumii, s-a făcut gol în jurul Statelor Unite. (Până și foștii ambasadori ai Americii în Israel – sau mai ales ei – își exprimaseră consternarea).
Reprezentantul Boliviei, membră nepermanentă a Consiliului de Securitate, ambasadorul Sacha Sergio Llorenty SolÃz, a fost cel mai patetic, declarândcă dacă ONU nu va acționa – cum?! – instituția celor 5 plus 10 riscă să devină „teritoriu ocupat”.
Spuneam zilele trecute că primul mare câștigător al deciziei-dictat americane va fiRusia. Putin a umplut spațiul creat în Orientul Mijlociu prin retragerea lui Obama. Mai rămăsese să ia din mâna Statelor Unite rolul de arbitru al procesului de pace israeliano-palestinian. I l-a dăruit în urmă cu trei zile însuși președintele Donald J. Trump.
Cu deplină răceală, reprezentantul Moscovei, încercatul ambasador Vasili Alekseevici Nebenzya, a subliniat că procesul de pace trebuie să continue (toată lumea știe că de ani de zile nu mai există un astfel de proces, de pe vremea Secretarului de Stat Kerry, iar demersurile cuplului Kushner-Greenblatt au fost o navetă fără proiect). Că soluția a două state (agreată, de altfel de toată lumea, de la Liga Arabă la Uniunea Europeană) trebuie păstrată. Și – aici e cheia, lovitura de maestru a diplomației ruse – Quartetul pentru Orientul Mijlociu trebuie să fie unic mediator.
Ce e Quartetul pentru Orientul Mijlociu? O instituție internațională, alcătuită din reprezentanți ai ONU, Statelor Unite, Uniunii Europene și Rusiei, înființată în urmă cu 15 ani, care lucrează pentru pacea în regiune cu minimă eficiență (foarte eficient în ce privește propriile afaceri a fost trimisul special al acesteia, Tony Blair).
Indicând Quartetul, rușii spun implicit că Statele Unite au eșuat în rolul de mediator și că singurii în poziția de a exercita acest rol sunt chiar ei. Doar că așteaptă – cum s-a întâmplat în Siria – să fie chemați.