Bine, sigur, nici societatea civilă nu mai ce-a fost anțărț, fie că s-a plictisit să mai reziste, fie că s-a plictisit să mai existe, fie că s-a plictisit să mai vorbească.
Astfel, 43 de „organizații civice” ale societății cu pricina au cerut o discuție cu premierul, privind legile Justiției și modificările pe Codurile Penal, într-o zi din perioada 27-30 decembrie.
Luându-i pe repede înainte, Tudose a zis așa: „Legat de o posibilă întâlnire în perioada 27-30 decembrie, vreau să transmit că sunt deschis la dialog”. Deci, „bla-bla-bla, bla-bla-bla, vă propun să ne vedem pe 27 decembrie. Crăciun fericit!”.
Așa că, astăzi pe 27, la întâlnirea cu Tudose, de la Guvern, s-au prezentat șapte reprezentanți ai organizațiilor civice. Întrucât, așa s-a negociat și n-a fost loc să se exprime mai mulți.
Cei șapte care, firește, n-au speriat pe nimeni, cu atât mai puțin pe Tudose, au avut pentru acesta din urmă trei solicitări: sesizarea Comisiei de la Veneția în legătură cu pachetul de legi pe Justiție, prorogarea aplicării legilor, până se pronunță Comisia, și demiterea imediată a lui Tudorel Toader, care „nu mai este un partener credibil din punct de vedere moral și profesional”, pentru nimeni.
Ei bine, Mihai Tudose, în calitate de aburitor al celor șapte reprezentanți, ai celor 43 de reprezentanți, ai tuturor reprezentanților societății civile, a rezistat, el însuși, asaltului reprezentanților care s-au grăbit să se întoarcă din concediul de Crăciun, și le-a comunicat după două ore de negocieri „intense” că: nu va proroga aplicarea legilor prin OUG, că nu discută despre demisia lui Toader, și că, vizavi de Comisia de la Veneția se mai gândește. (Până când, probabil, se va decide, în acest sens, președintele Iohannis, ceea ce-l va lăsa fără obiectul muncii pe premier”.
Ce avem noi aici? Ei bine, o prestația lamentabilă a celor șapte magnifici reprezentanți ai societății civile, care se dovedește a fi, cel puțin, la fel de slabă ca și opoziția politică parlamentară; un premier jucător, care se face, mereu, că e de partea europeană a politicii pesediste, pentru ca, imediat, să demonstreze contrariul, din precauție și de frica lui Dragnea&comp, sperând, totuși, ca lumii să-i rămână în cap că el e mai maleabil, mai european, mai înțelegător, dar că, vezi Doamne, nu poate mai mult, pentru că nu se poate mai mult; că, de fapt, parlamentarii PSD – pe sub strategiile mărunte și de conjunctură ale premierului – sunt hotărâți să provoace slaba societate civilă, la pachet cu slaba opoziție parlamentară, la manifestări disperate, pentru a pune pulanul și copita calului pe grumazul demonstranților, inițiind noi proiecte legislative, precum acela privind pragul de 200.000 de euro, pe abuzul în serviciu, și scoaterea senatorilor, deputaților, pe președinte și pe aleșii locali de sub incidența codului penal, proiecte propuse de un grup de pesediști, cu „AKM” în frunte.
În măsura în care, multora dintre români le rămăsese ca unică variantă de avarie opoziția societății civile, întâlnirea dintre Tudose și „07″, de astăzi, a arătat că „nimic nu mai merge” și „les jeux sont faits!”
Geaba voința lui Mihai Polițeanu, reprezentantul „Inițiativa România”, care promite: „Această întâlnire nu este îmbucurătoare din punctul nostru de vedere și, evident, soluția este, în continuare: proteste și încă o dată proteste până când aceste legi ale Justiției și modificările la legislația penală vor fi stopate cu totul”, dacă nema putirința.
De vorbe….