Răsturnare de situație în dosarul medicului Lucan. Instanța critică procurorul DIICOT și explică situația aparaturii medicale

Judecătorul susține că acuzația potrivit căreia un aparat al Institutul Clinic de Urologie și Transplant Renal ar fi fost folosit la clinica privată a medicului Mihai Lucan încă din 2007 nu se verifică.

„Procurorul de caz nu a înțeles să indice datele minime (serie, număr, an de fabricație, furnizor, etc.) necesare individualizării unui astfel de aparat, despre care susține doar că este marca „….”, după cum nu a înțeles să indice actul de proprietate în baza căruia ….. a devenit proprietarul acelui aparat (sau, dacă nu era proprietar, cel puțin actul în baza căruia îl avea în posesie sau în detenție)”, susține judecătorul.

Referitor la documentele ridicate în urma perchezițiilor, care ar arăta numărul de pacienți care ar fi fost tratați la clinica privată cu aparatura care ar fi aparținut institutului, instanța susține că „nu poate lua în calcul mențiunile raportului de constatare tehnico-științifică contabilă (..), potrivit căruia persoanei vătămate ….. i-ar fi fost cauzat un prejudiciu în cuantum de …. lei, reprezentând „costul total al instrumentarului …. folosit pentru un număr de ….pacienți care au făcut obiectul unor proceduri medicale (….) efectuate în perioada 2007-2009 cu ajutorul unei aparaturi medicale (….) aparținând Institutului ….”, menționând că „procurorul de caz nu furnizează nicio explicație cu privire la modul la care a ajuns să rețină exact acel număr de ….de pacienți și exact perioada 2007-2009, iar invocarea raportului de constatare tehnico-științifică contabilă pare facilă și – oricum – neîndestulătoare văzând împrejurările mai sus consemnate”.

„La acest moment procesual, Judecătorul de drepturi și libertăți constată că poate reține depășirea pragului de 2.000.000 lei – prejudiciu total (în condițiile în care una dintre cele trei modalități de comitere a faptei nu a considerat-o de luat în calcul; practic, acesta este înjumătățit), pentru a se păstra încadrarea juridică inițială (delapidare cu consecințe deosebit de grave), dar apreciază că – până la finalizarea urmăririi penale – stabilirea prejudiciului este încă un obiectiv”, este aprecierea instanței.

Magistratul face referire la declarația dată de Mihai Lucan la DIICOT, în care a explicat că aparatul respectiv îi aparține, menționând că procurorul nu a luat-o în seamă.

„Același inculpat a precizat că aparatul … este proprietatea privată a sa, fiind dobândit prin donație, în anul 2006, și l-a pus la dispoziția ….. în scopuri de cercetare, lucrări științifice și efectuare de proceduri medicale pentru bolnavii care nu aveau posibilități materiale”.

Lucan a depus și documente în acest sens, însă, potrivit motivării „această apărare a inculpatului …. nu numai că nu este înlăturată cu argumente în referat, dar nici măcar nu este menționată de către procurorul de caz, se arată în motivare”

„În opinia Judecătorului de drepturi și libertăți, se induce ideea că acest aparat era mutat ilegal la clinica privată laolaltă cu consumabilele de care avea nevoie pentru a funcționa, dar nu se demonstrează cum s-a întâmplat acest lucru. De reținut că, atât în declarația dată în fața procurorului de caz, cât și în declarația dată în fața Judecătorului de drepturi și libertăți, inculpatul …. a arătat că ….. a cumpărat pentru procedurile din cadrul său consumabilele care au un preț foarte mare și că nu s-au folosit consumabilele achiziționate de ….. și în procedurile medicale efectuate în clinica privată cu acest aparat, ba chiar că a existat și un grant care a asigurat din alte surse – evident decât cele ale institutului de stat plata – acelor pentru crioterapie”, explică judecătorul.

În ceea ce privește colaborarea dintre clinica medicului Lucan și Institutul Clinic de Urologie și Transplant Renal, magistratul spune „era nevoie de o mai bună reglementare (mai strictă), precum și de controale periodice și temeinice din partea Ministerului Sănătății.”

Medicul Mihai Lucan este cercetat de DIICOT sub control judiciar, fiind acuzat de devalizarea Institutului Clinic de Urologie și Transplant Renal, alături de alte persoane. Tribunalul București a decis să respingă cererea procurorilor de arestare preventivă, procurorii contestând măsura.